Page 7 - 1908-05

104 LUCEA FĂ RUT. .Vrui 5. 1908.

răspunsul, dar Maria nu zise nici acum nimic,
ci numai faţa ei se încruntă o clipă ca la amin­
tirea unui vis urât.
Radu insă voia să ştie. Primul pas eră făcut,
şi aşâ îşi dedea el cu socoteala, că el e cel
mai bun şi nu-i mai rămânea decât să urmeze
înainte.
— Spune, zi ceva!
Ea râse şi îşi ridică puţin barişul în dreptul
tâmplei. Câteva şuviţe cărunte se încolăceau
pe pieliţa albă. Radu pricepu răspunsul.
— Ce-mi pasă! zise el. Eu una vreau să
ştiu: din dragoste, ori ba?
Maria se făcu deodată serioasă. îşi aşează
Casa parocliială din Băseşti.
barişul, apoi zise:
— Radule! Radule! Când ai şti... Dar mai — Aşa jnpâne! Nu mă iubeşti, hai'?
bine să nu ştii. Ce-a fost s’a dus! Cârciumarul, ca să scape eşî afară.
— S’a dus! îngână Radu. Şi te-ai mai gândit Ilie rămase numai cu cei doi.
tu vre-odată la mine? — Aşâ, măi frate Radule, zău aşâ. De când
Abia isprăvi vorba şi Ilie intră in prăvălie nu ne-am mai văzut. măi. A s’te pup!
dus de subsuori de hangiu. Ii atrase capul şi strânse aşâ fel că capul
— Mai adu vin, bolborosi el. Măriei se lipi de al lui Radu obraz în obraz.
— Numai! E destul, încercă Radu. Şi în acelaş timp, acesta simţi două guri pe
Ssst! De-atâta vreme nu ne-am mai vă­ amândoi obrajii.
zut. Fii cuminte. Tu nu bei vinul, fa? Vreau Una ţepoasă, din care eşiâ un miros nesu­
eu să bei acum cu mine şi cu vărul Radu. ferit de băutură, alta moale, dulce şi aprinsă.
Ssst 1 Să bei! Fără să-şi dea seama, petrecu braţul drept pe
Cârciumarul aduse vinul şi umplu paharele. după mijlocul Măriei şi o strinse la piept. O
— Ce păcat! grăi Ilie. Zău păcat! Să fie şi simţi tremurând la pieptul său. şi îşi aminti de
nişte lăutari acum! Ia zi, mă, zi ceva aşâ să întrebarea lui rămasă fără răspuns. Dar încă
te ungă pe inimă! Iiii, măi Radule, de când nu 0 sărutare a Măriei, îi linişti curiositatea, şi-l
ne-am mai văzut, mă! Luaţi de beţi! făcu să tremure şi să-şi piardă cumpătul, ca şi
Maria trebuia să bea de data asta. Ilie începu cum ar ti fost mai tinăr cu douăzeci de ani.
să cânte pe nas: «Frunzuliţă lin pelin, — Hai Dupăce Ilie le dădu drumul din strânsoare,
mândro la Severin, — S’aţinem calea la trin.« Maria îşi pironi ochii în masă, şi ’ncepîi a-şi
Apoi deodată îl apucă un acces de dragoste. zori bărbatul să plece.
Se sculă de pe scaun şi se repezi la Radu să-l II urcară pe Ilie pe braţe în brişcă, Maria
pupe. Insă mişcarea fu atât de repede şi pi­ luă hăţurile şi dete biciu cailor. Iar Radu ră­
cioarele îl slujiră cu atâta necredinţă încât căzu mase în mijlocul drumului cu ochii ţintă la
în poala prietenului său şi amândoi se rosto­ norul de praf ce stârneâ brişcă.
goliră pe duşumea. Maria şi cu cârciumarul se Dupăce nu mai văzu nimic se întoarse în
repeziră să-i ridice de jos, Ilie cum se văzu în han. Eră vesel. Părea că toată lumea eră a lui, şi
picioare, deschise braţele largi şi-i cuprinse pe îi venea să joace de bucurie. Maria nu-i uitase.
câteşi trei, şoptindu-le: Dacă ar fi fost treaz, poate că întâmplarea aceasta
— Mă, eu vă iubesc pe voi. Zău, vă iubesc. l-ar fi întristat adânc, dar vinul pe care-1 băuse
Staţi să vă pup! 1 se cam urcase la cap şi-i adusese gânduri nă-
Şi îşi lipi mai întâi nasul plin de ţărână pe sdrăvane. Chemă pe Tănase.
obrazul lui Radu, apoi pe al Măriei şi când voi — Tu ai mâncat, mă?
să-şi arate în acest chip dragostea şi faţă de — Mâncat!
cârciumar,acesta se desfăcu binişor din braţele lui. Dar de beut?