Page 9 - 1908-05

106 LUCEAFĂRUL Nrul 5. 1908.

C r o n i c ă .
Conferinţele despărţământului Sibiiu. iu cursul iernii, derne — ci să atragă atenţiunea asupra originii vechi
s au ţinut mai multe conferenţe iu sala festivă a Muzeului şi îndepărtate a acestui conflict, să transpună gândul cu
Asoeiaţiunii. Ele au fost aranjate de despăi tăinântul îSibiiu 4 — 5 veacuri în urmă, zugrăvind împrejurările sociale şi
al Asoeiaţiunii, care are toată îndreptăţirea să se stră­ morale, politice şi economice din trecut şi aratând atitu-
duiască a ajunge model pentru celelalte despărţaminte. diuea factorilor de căpetenie, cari au dat naştere acestui
Conferenţiarii, cu toate ca au fost liberi în alegerea conflict.
subiectelor, au căutat sa trateze chestiuni actuale şi în 1 nd i v i d o aI ism uI şi subiectismu I, adecă tendinţa
parte unitare. Unitatea couferentelor a fost mai mult de a accentua şi de a face să fie recunoscută totdeauna
întâmplătoare deeât intenţionată, şi ar ii bine, dacă ar li i in portanţa şi valoarea nizuinţelor personale, in orice
fost invers. manifestare a vieţii este nota caracteristică a cugetării mo­
Prima con ferm ţa a fost a dlui 0. Goga: «Ţăranul în derne şi fiind ea într’o contrazicere acuta cu tendinţa
literatura noastră poetică*. Conferinţa a mai fost cetită spre universalism şi autoritarism a evului mediu, nu e
odată, la adunarea generala a Asoeiaţiunii de astăvarâ in decât ceva firesc conflictul dintre aceste două concepţii şi
Bistriţa. Dl Goga şi-a tipărit-o în «Viata Românească*, curente de idei contradictorii, dintre cari cele dintâi tră­
diu laşi, cu unele schimbări şi cu adnotări. iesc şi triumfează prin puterea lor intrinsecă şi prin far­
A doua conferinţă a fost a dlui Dr. Ion Lupaş, profesor mecul noului, iar pe cele din urmă le susţine puterea
la Seiiiiiiariul Andreiau din Sibiiu. Conferinţa d-sale poartă unor tradiţii milenare. Urmează apoi o apreciere a filozofiei
titlul: «Triumful ideilor moderne asupra celor medievale*, şcolastice şi a tendinţelor do stăpânire universală, susţi­
pe care, autorul nevoind să o publice în întregime, o dăm nute şi propagate mai ales prin papi vestiţi, ca Grigorie VU
în resumat, primit dela un prietin: sau Inocenţiu III, care avea îndrăzneala să zică: «Ceeace
Anul 1907, la sfârşitul căruia ne aflăm, printre multe eu spun e ca şi cum însuş D-zeu ar spune* — sau chiar
alte întâmplări de interes universal, va ramâneâ crestat Bonifaciu al Vlll-lea, care a îutimpinat o solie a
la răbojul istoriei şi pentru semnificativa întâmplare a regelui german Albreelit cu cuvintele: «Ego suni Caesar,
unui războiu intelectual, ce s'a anunţat din partea celui ego suni imperator.* — Se arată apoi deosebirea dintre
mai tipic reprezentant al cugetării medievale împotriva aceşti papi mari şi dintre urmaşii ior din epoca rena­
tuturor ideilor modeme. şterii. copleşiţi de toate păcatele timpului lor, cum a
Altădată. în vremuri mai vechi, cuvântul Rom a locu ta fost Sixt IV. Inocent VIU şi Alexandru VI (Borgia) şi
est producea o zguduire, un cutremur de groază în tot, Leo X. După mai multe amănunte din viaţa şi stăpânirea
apusul european, fiindcă hotârîrile, celui ce din acest acestora se dă următoarea caracterizare generală:
oraş etern diriguia destinele popoarelor, găsiau tot­ •Dacă, lăsând cu totul la o parte atribuţiile lor dogmatice
deauna tiu razim puternic în felul de simţire şi cugetare şi ceremoniale, ii considerăm numai ca pe nişte principi lu­
al milioanelor de credincioşi, dela cei mai de rând până meşti, vom alia în timpul acesta pe scaunul papal uma­
la cei mai înaintaţi, dela Benedictinii smeriţi şi până la nişti savanţi, financieri iscusiţi şi cavaleri eleganţi, robiţi
capetele încoronate, cari şi acestea grăbeau să-i sărute unii de lăcomia după bani, stăpâniţi alţii de cultul femeii
poala anteriului, umiliiidu-se până în ţărână înaintea şi iarăş alţii trăind numai pentru propria lor familie sau
celui ce stăpânea peste patrimonni Sau cti Petri... vânând măriri deşerte şi ambiţii vanitoase.
Acel dureros pelerinaj in vremedeiarnă aspră, la Canossa Orice părere, am avea, despre papii cei mari ai vea­
pocăiuţii, acea straşuică umilire, ce trebui să îndure cului de mijloc, uu lucru trebuo să-l recunoaştem : înaintea
Euric al JV-lea, urmaşul unor glorioşi împăraţi şi regi lor planau totdeauna interesele mari ale bisericii şi ale
— este cea mai elocventă dovadă a puterii şi ititluin{ei creştinătăţii. Asigurarea independenţei bisericeşti, răspân­
miraculoase, ce exercită în evul mediu,cuvântul Romei. direa crediuţei creştine şi lupta împotriva mohamedaiiis-
Astăzi puterea aceasta înfricoşată s’a stins. Iar succe­ niului — erau tot atâtea probleme universale a căror
sorul aprigilor ei reprezentanţi de odinioară, răsplătit cu soluţie papii medievali o socoteau printre cele mai sfinte
zimbotul de compătimire al lumii civilizate, pare a săvârşi aie lor datorinţe. Urmaşii lor din epoca renaşterii insa
munca de Sisifos, câud îndreaptă săgeţile sale de hârtie nu se mai avântau spre ţâute atât de înalte şi universale,
împotriva rezultatelor, la cari a putut să ajungă până ci îşi vedeau de satisfacerea propriilor interese şi plăceri,
în timpul de faţă — spre binele omenirii — cugetarea socolind, că e de ajuns dacă drepturile papale câştigate prin
ni o d e r u ă. marii lor antecesori le vor şti validitâ cu un fel, de virtuo-
Nu este altceva acest atac, decât răsunetul şters şi sitate administrativă şi financiară. Nu găsim în viata bise­
foarte întârziat al unor lupte seculare. Nu lupte cu zăn- ricească un singur moment mai însemnat, din care papii
găniri de arme ucigătoare, ci lupte cu fulgerări de idei; nu ar fi cercat să tragă venite şi foloase materiale con­
nu lupte purtate cu tăria vânjoasă a braţelor, ci cu pu­ siderabile: coufirmaţiunile, anatemele, dispensaţiile, indul­
terea triumfătoare a cuvântului viu. gentele şi oanonisâriie slujiau ea tot atâtea titluri do
Scopul acestei conferenţe, care va pune pentru câteva drept pentru exploatarea credincioşilor. De aceea e foarte
sferturi de oară la încercare atenţiunea ou. public, nu nimerită numirea de «camera apostolica est mater
e să lămurească o problemă de actualitate: conflictul pecuuiaru m*, prin care caracterizează un scriitor camera
renoit anul acesta intre cugetarea medievală şi ideile mo­ papală. (Dr. Philipp Woker »Das kirchliche Finauzwesen