Page 10 - 1908-06

122 LUCEAFĂRUL X ml fi, 1908
nic pentru înălţarea estetică a
Capitalei. Planul lui eră să a-
copere tărâmul acesta cu tot felul
de clădiri mari şi să mute Câmpul
lai Marte dincolo de Tibru, pe
netezişul din faţa Vaticanului,
numitastăzi Prati di Castello.
Moartea-i neaşteptată însă îl opri
de a-şi îndeplini gândul. Tot ce
a apucat să facă aici a fost Saepta
Iulia, care nu eră decât moderni­
zarea vechiului Ovile, apoi două
localuri pentru jocuri, un sta d i u
pentru alergări şi o naumahia
pentru reprezentări navale; in
aceste amândouă s’au dat sărbă-
rile strălucite cu prilejul împă­
tritului său triumf din anul 4b
Panteonul. Vedere din faţă.
Prefacerea Câmpului într’un
Altarele şi locaşurile sfinte se înmulţesc, cele nou cartier, cel mai modern, al Romei se dato-
publice asemenea. La sud se vedea in chip de reşte lui August şi familiei sale, mai ales ginerelui
strungă localul adunărilor poporului (comitia său Agripa. Aceştia, cu mari cheltuieli şi cu o
centuriata), O vi le; alăturea eră Vi 11 a pu- râvnă neîntrecută, au ridicat cele mai multe şi
bl ica, adăpostitoarea solilor străini. Mai încolo măreţe zidiri, cari au desăvârşit caracterul arhi­
templul lui Apolon, al Belonei, alui Ianus, alui tectonic al acestei părţi a oraşului.
Vulcan, al zeiţei Spes. Un moment hotărîtor a Silinţele neobosite de edil ale lui Agripa, nu
fost când, înainte de războiul al doilea punic, s’au mărginit aici. Un mare bine a făcut el
învingătorul Celţilor C. Flaminius a deschis spre Câmpului canalizându-1, acoperindu-i apăraele
nord Via Flaminia. Această cale, continuată în şi aprovizicnându-1 eu ape bune de beut.
cetate prin V i a La ta, al cărei moştenitor e astăzi Activitatea arhitectonică urmează aici şi sub
pomenitul Corso,străbatea întreg Câmpul lui Marte, ceilalţi împăraţi, dar ea împlineşte golurile şi
despărţindu-1 în două şi mărginindu-i de atunci nu schimbă întocmirea generală.
numele în laturea mai ales nordică despre Tibru. Populaţia capitalei, mereu înmulţită, se re-
Tot Flaminiu a înfrumseţat
Câmpul cu marele său circ (Circus
Flaminius), care a fost al doilea
circ stătător în Roma.
Avântul activităţii arhitectonice
datează însă mai vârtos dela
vremea din urmă a republicei,
când partea despre mează-zi a
Câmpului se preface într’un car­
tier de vile şi grădini. în apro­
piere de Circul lui Flaminiu
Pompei ridică marele său teatru;
lângă el, vestitul său portic.
Cel dintâi care şi-a frământat
mintea mai cu dinadins pentru
mărirea rostului acestui câmp,
e Iuliu Cezar, dela care de altfel
Ranteonul. (Interiorul în starea actuală).
a venit şi îndemnul cel mai spor­