Page 16 - 1908-06
P. 16
128 LUCEAFĂRUL Nrul G, 1908.
— Petre ! şi se întoarseră brusc spre pianină. niră în plâns. Erau lacrimi cari aşteptau de
Pisica se trezise de pe scăunelul ei şi călcase mult să curgă...
pe clape. Asta eră. Se mărturisiră.
Z. Bârsan.
Amândoi fraţii cum steteau îmbrăţişaţi isbue-
în prag.
.. .Şi nu-mi aduc aminte s'o fi văzut cândva, Ce i-a adus acolo, şi cine-ar fi, şi ce
Şi nici dacă vre-odată n’am auzit pe-altcine, Şi-or fi rugând, ori poate îşi plâng in faţa crucii ?..
Spunând vr’un basm din care am prins-o far’ să vreau, De câteori se ’ntreabă nedumeritul gând,
Imaginea ce totuşi o văd atât de bine. Dispare ca din vrajă imaginea nălucii
Se conturează-atâta de clar în gândul meu, Dispare ca din vrajă, dar umbra celui orb,
Că închizându-mi ochii, mă ’ncumet s’o pot spune Adeseori în clipa când simt că-l pierd din minte,
Ca pe un ce aevea văzut, în deamănunt: — îmi pare că zimbeşte cum ar zimbi un om,
O cruce ’n preajma cărei plecaţi în rugăciune, Ce par’că te-ar cunoaşte şi nu-şi aduce-aminte. —
Cu mânile întinse, stau pururea doi inşi, — ... Şi când, din umbra ’n care se ’ntunecă cei doi,
Doi inşi atât de semeni de parc’ar fi tot una, Uei prinde ’nfiripare, temuta mea ispită,
Dar unu-i orb şi pururi şi 'nalţă ochii stinşi, Uei pune poate ’n locul vedeniei de azi
Pe când celalt se uită în jos întotdeauna. — Un orb nebun ce-o plânge pe-o cruce risipită!..
Craiova. Elena Earago.
„Peste puterile noastre“
de Bjornstjerne Bjornson.
Partea a doua a dramei se petrece într’un muncitoare, şi, sub influenţa fanatizătoare a lui
maro oraş industrial. Bratt, s’a făcut cel mai aprig agitator al cauzei
Bratt, care a părăsit preoţia, s’a dedicat, cu sociale. El a moştenit, dela tatăl său, acel avânt
tot fanatismul lui, cauzei sociale, cauzei mun care robeşte pe om cu totul ideii căreia îşi în
citorilor săraci de fabrică, pe cari i-a organizat chină viaţa, şi-l răpeşte peste puterile omeneşti.
într’o mare societate răspândită peste toată ţara. Ei, amândoi, cred acum că Dumnezeu »e or
Ilie şi Rabla au moştenit o avere mare dela dinea eternă a lumii şi că aceasta înseamnă pentru
rudele lor din America şi l-au căutat pe Bratt viaţa omenească: dreptatea*. Din această cre
ca să atlo dela el ce să facă. El le-a arătat ce dinţă şi-au închinat ei viaţa luptei pentru des-
face el. moşteniţii omenirii, pentru cei asupriţi şi fără
Rafila, femeia, care a moştenit, pe deasupra, drepturi.
simţul lin pentru realitate al mamei, n’a vrut Printr’o mare grevă a tuturor muncitorilor din
să ia parte la o muncă pe »un teren necunoscut*, oraş, la care să se alăture poate muncitorii din
cum îl numeşte oa. ţara întreagă, ei au sperat să isbutească a le crea
Ea a întemeiat, din partea ei de avere, un o soartă mai bună.
azil. Dar greva se apropie de sfârşit, mijloacele scad
Ilie însă s’a făcut tovarăşul de muncă al lui pe fiecare zi, mizeria şi desperarea îşi arată
Bratt, şi-a cumpărat o căsuţă sărăcăcioasă în chipul lor fioros; înfrângerea cea mai cumplită
cartierul muncitorilor, a început să tipărească o îi ameninţă.
foaie, în care luptă pentru drepturile clasei Mizeria vieţii muncitorilor, cu toate viţiilo pe
