Page 17 - 1908-06

Nrul 6 r 1908. LUCEAFĂRUL 129
care le produce sărăcia, Bjornson o ştie zu­ Dar Holger ii respinge. El vorbeşte acum
grăvi in colorile cele mai vii. Cartierul lor este în numele tuturor proprietarilor de fabrici din
într’o veche albie adâncă de râu, al cărui oraş, pe cari vrea să-i organizeze într’o societate
curs l-au abătut când au descoperit bogăţia de apărare a intereselor lor. El sperează că va
ascunsă în munţi, de amândouă părţile râului. putea face să intre în această organizaţie pro­
Din munca minerilor s’a clădit oraşul cel mare. prietarii de fabrici din toată ţara. Ei o să pună
«Drept mulţumire însă pentru tot cccace lucră­ deci condiţii muncitorilor, iar nu aceştia lor.
torii au scos la lumina soarelui, pe ei înşişi i-au încă în aceeaş zi so adună proprietarii de fa­
aruncat în această prăpastie, unde soarele nu brici din oraş şi delegaţi din toată ţara spre a se
luminează niciodată, şi căreia i s’a zis, pe urmă, sfătui asupra acestui plan de organizaţie şi a luă
«iadul*. măsură împotriva mişcărilor socialisto.
Loc do. clădit acolo sus, la soaie şi parte la Holger e sufletul acestor pregătiri. întreg planul
câştig — acestea sunt cererile muncitorilor, pe este al lui. — El nu e înfăţişat ca un om de rând,
cari însă directorii de fabrici şi de mine le ci ca o personalitate puternică şi interesantă:
resping. un bărbat plin de forţă fizică şi psihică, dar cu
Numai vorbirile agitatorului fără păreche, Bratt, morala Nietzsche-ană a supraomului, a celui mai
mai sunt în stare să alunge desnădejdea, care taro, cu «religia stăpânitorului*.
începe a se ivi printre grevişti, şi să-i aprindă Cauza muncitorilor pare, deci, pierdută. Greva
chiar din nou până la cea mai mare însufleţire; se va sfârşi cu un mare desastru.
iată cum le vorbeşte: llie însă s’a hotărât să facă un pas mai de­
«Ei v’au luat soarele! parte, cel din urmă, pasul extrem.
Dar ştiţi voi că toată boala şi molima, acolo Oraşul s’a desvoltat din lucrul minelor. De
so prinde mai bine unde soarele nu stfabate dedesuptul lui sunt o mulţime de mine părăsite
niciodată? Soarele omoară neghina trupului şi şi uitate; aşa şi supt castelul lui Holger, in care
a sufletului; soarele face pe om voinic şi isteţ, se va ţinea adunarea directorilor de fabrici.
soarele dă viaţă, soarele dă credinţă! Aceasta o în toată taina s’a pus dinamită supt castel,
ştiu prea bine bogaţii de acolo sus, o ştiu de llie e hotărît să se jertfească pe sine pentru
când umblau la şcoală şi, cu toate acestea, v’au cauza celor asupriţi.
lăsat să trăiţi aici. V’au lăsat să trăiţi aici unde-i Nici Bratt nu ştie de hotărirea lui. nici Ra-
murdărie şi boală, unde copiii se fac galbeni la fila, pentru ospiciul căreia Holger — cel atât de
faţă şi gândurile întunecate, unde haine şi su­ straşnic faţă de muncitorii grevişti — a dăruit
flete mucezesc. Ei au preoţi şi biserici; ei au o clădire mare cu grădină. —
rugăciuni şi cântări sfinte şi câte ceva de po­ Scena în care llie îşi ia rămas bun dela Rafila c o
mană încă au; dar un Dumnezeu n’au. Putem scenă de cea mai înaltă şi curată poezie, cum numai
noi aştepta până ce vor avea un Dumnezeu?... un adevărat poet dintre cei mai mari poate crea.
Dar ei au dreptate! Toate sunt ale lor! Nici Rafila nici nu bănueşte măcar gândul fratelui
o lego nu-i opreşte să ia oamenilor săraci lu­ său. îl vede palid şi mişcat, dar ea crede că e
mina soarelui şi a vieţii; al lor e soarele şi ei durerea pentru neizbânda grevei.
au făcut şi legea. Ca în sufletul unui om care se vede înaintea
Şi acum e vorba dacă ne putem sui aşa de clipei supreme a vieţii, răsar, în sufletul lui llie,
sus- ca să fim şi noi de faţă când so va scrie stăpânindu-1 cu totul, icoanele vieţii lui trăite,
o lege nouă! şi sentimentul lui se concretizează aşa de admi­
E vorba numai să îndrăznească unii, ca să rabil când spune că niciodată nu i-a fost aşa de
ridice pe toţi urmaşii lor la lumina dătătoare de dor de acasă ca acum.
viaţă a soarelui«. Rafila vrea să-l înduplece să călătorească îm­
O deputăţie de muncitori vine la Holger, preună la locul copilăriei lor, să revadă fiordul
cel mai puternic dintre proprietarii de fabrici şi cu stâncile cele înalte, casa părintească şi bi­
conducătorul lor, spre a-i arăta cererile munci­ serica, locurile pe unde se jucau.
torilor: parte la câştig şi loc de clădit la lumina Toată copilăria lor fericită reînvie înaintea
soarelui. ochilor lor.