Page 18 - 1908-06

130 LUCEA FĂ HUI. Nrul 6, 1908.

Pe urmă îşi aduc aminte cum, după sfârşitul La ridicarea cortinei pentru actul al lli-lea,
tragic al părinţilor lor, au fugit în lume, dc vedem, deja in toiul ei. adunarea directorilor de
teamă ca oamenii, văzând u-i, ar putea să vor­ fabrici, care se ţine într’o mare sală, decorată ca
bească rău de tatăl şi de mama lor, pe cari nu pentru o festivitate, in castelul lui Holger.
i-au înţeles. Cele dintâi scene ale acestui act formează o
In sfârşit, îşi reamintesc cum au ajuns aici. paralelă cu scena preoţilor din partea primă a
Lui, din toate, nu i-a rămas decât dorul de ne­ dramei şi sunt, ca şi aceea, un cap de operă de
mărginire : psihologie a vieţii parlamentare.
»Ştii, Rafilo, uneori mă simţea şi când aş ti purtat Aici asistăm la o discuţie despre chestiunea
de aripi. Nu mai văd hotare! Aş trece peste toate ! socială, care se încinge in jurul planului de
Rafila. Dar moartea pune hotar, Ilie. organizare a proprietarilor, propus de Holger.
Mie. Nu şi peste ea, toc m a i peste ea. Unul după altul se perândă la tribună diferite
Rajila. Ce vrei să zici ? tipuri de oratori parlamentari, admirabil prinse:
Mie. Că tot ce vrem să trăiască, trebue să Reacţionarul mărginit; omul progresului cu capul
treacă prin moarte. clar şi vorba logică, întâmpinând cu satiră si­
Rajila. Prin moarte? gură întreruperile stupide sau obraznice; ora­
Mie. Dacă vrei să trăiască ceva, jertfeşte-te torul caraghios, grav şi abstract; oratorul sincer,
tu! Legea creştină şi-a primit viaţa dela cruce. serios, convins, care ar vrea să convingă şi pe
Patria dela cei căzuţi în războaie. Nu este altă ceialalţi şi e întâmpinat, fireşte, dela început cu
înoire decât cea prin moarte. strigătul: să votam !
Rafila. Şi asta vrei s’o aplici aici ? Vrei ca Din vorbirea acestuia nu ne putem opri să
muncitorii să moară pentru cauza lor? nu cităm o parte:
Mie. De-ar ti ei in stare, cauza lor ar ti mân­ »Timpul cel nou, starea cea nouă de lucruri,
tuită! Izbânda ar ti atunci a lor. care o să vie, — ori vrem ori nu vrem, —
Rafila. Aşadar revoluţie? consistă tocmai în aceea că nu va mai fi nici
Mie. Muncitorii şi revoluţie?! Doamne... bogăţie mare nici sărăcie mare; căci există o
Rafila. Nu este decât un s i n g u r fel de muncă, stare mijlocie între aceste două şi tocmai aceea
Ilie: Pilda. Pilda cea bună. va veni. Şi cu cât ne apropiem de ea, cu atâta
Mie (întorcându-şi faţa dela ea). De-ai şti ce ade­ scad şi viţiile pe cari le produce bogăţia şi
vărat vorbeşti! (Cătrăea). Da, să-i înveţi a trece sărăcia.
peste orice hotare, înţelegi ? Să le dai o pildă! Aceasta ar trebui s’o înţelegem din vreme;
. .. Întâi unul, apoi fl doilea. Oare n’a început atunci am evita multele ciocniri aşa de grozave.
aşa ? Apoi vin zece, apoi o sută şi în sfârşit omie. U n u l dintre antevorbitori a zis că, în noi,
Trebue să fie mii până să se urnească milioanele. este ceva peste putere. Da, şi eu sunt de această
... întâi Ioan, apoi Isus, apoi cei doisprezece, părere, oricare ar fi cauza. Dovezi serioase pentru
apoi cei şaptezeci, apoi sutele, miile cele multe aceasta sunt, în ochii mei, uriaşele sarcini pentru
şi apoi oricine. războiu, înspăimântătoarele bugete de stat, risipa
...Altă c a l e n u este! De ce? Fiindcă numai vieţii particulare. Ducem un traiu peste puteri.
aceluia se crede care se jertfeşte ... Fără de aceasta, anarhismul ar fi un lucru cu
. .. Dacă vine un glas de d i n c o 1 o de moarte, neputinţă.
toţi ascultă! Acolo se întăreşte sunetul oricărui Lipsa oricărui simţ de răspundere şi cinismul
cuvânt, căci acolo e un ecou atât de puternic. cu care bogaţii risipesc milioane, ca şi când
Cei mari cari vor să fie ascultaţi, trebue să n’ar mai fi nimeni în ţară decât ei înşişi şi ceice
treacă întâi acolo. Acolo e înălţată tribuna vieţii; le ajută ca să petreacă, — iată un anarhism tot
de acolo se vestesc legile vieţii, aşa că s’aude atât de brutal şi o nesocotire a legilor dumne-
peste toată lumea«. zeeşti şi omeneşti. Prin acestea ei dau celorlalţi
Aceasta este »religia martiriului*, despre care lozinca: »Fă şi tu tot ce vrei« !
Ilie zice că »dacă te-a cuprins odată, nu mai »Şi literatura bogaţilor,aşa zisa literatură a celor
vrei să ştii de alta«. luminaţi — dacă e de aceeaşi natură, dacă pre­
* dică numai individualismul fără frâu, dacă trage