Page 19 - 1908-06

Nrul 6, 1908. LUCEAFĂRUL 131
toate fn noroiu şi agita la încălcarea legii şi a buze. Dar el n’a fost singur şi unii se iau
bunelor moravuri, — este un anarhism tot aşa la goană nebună după tovarăşul lui, pe când
de mare ca oricare altul care ucide cu dinamită». alţii se roagă, pregătindu-se de moarte. 0 în­
Oratorul cel mai cu drag ascultat, cel mai grozitoare detunătură surdă se aude, amestecată
aplaudat şi care izbândeşte la urmă, este, fireşte, cu ţipete de desperare. Câteva clipite, se mai
cinicul glumeţ, care ştie să facă haz ieftin de zăreşte câte un corp asvârlit in sus, câte un
orice ideie bună, vorbind pe placul şi din su­ părete care se urneşte din loc, — apoi totul se
fletul majorităţii; căci această turmă, câştigată acopere de un nor de praf şi de fum muiat într’o
de mai ’nainte pentru un scop anumit, vrea să zare roşietică de foc prin care se mai văd că
râdă şi să aplaude; de aceea părăseşte sala când zând dărâmăturile.
se aduc argumente contrare. — Şi psihologia mul­ *
ţimii, a unei majorităţi parlamentare, e admirabil După o zguduire şi psihică şi fisiea atât de
observată şi redată cu ironie şi satiră fină. grozavă, e trebuinţă de mijloace deosebite pentru
In sfârşit triumfează, natural, propunerea lui restabilirea armoniei noastre sufleteşti, întocmai
Holger şi acesta mulţumeşte adunării, des- precum, după o furtună cu trăsnete şi tunete,
voltându-şi idealul său de organizaţie socială. aromirea mai intensivă a vegetaţiei şi ciripitul
El visează o domnie absolută a întemeietorilor mai vioiu al paserilor pare o necesitate pentru
averilor mari, urmaşii nobilimei medievale, deia restabilirea armoniei în natură.
cari ar proveni orice bunăstare şi prisosul Stări de supremă încordare psihică, care o
pentru artă şi ştiinţă; —în orice caz un sistem totdeauna şi o încordare fizică, se disolvă mai
bine închegat, şi — acesta, de filozofie modernă, bine prin muzică, această armonie prin exce­
extrem-individualistă a vieţii. lenţă; o pretind chiar.
In sunetele unei muzici de pe platforma ca­ Un artist aşa de fin ca Bjornson a simţit,
stelului, Holger vrea să conducă adunarea la fireşte, că o privelişte atât de înfiorătoare şi
banchet. Dar unii, cari au vrut să părăsească, ecoul unei explozii şi al strigătelor de moarte,
de mai înainte, castelul, se întorc: ei au găsit care stăpânesc încă teatrul, reclamă acum, spre
toate uşile zăvorite. Servitorii au dispărut; unul a se restabili echilibrul, armonia naturii şi a
singur dintre ei a mai rămas, Ilie, deghizat ca muzicei.
servitor. Luat la întrebări, el se desface din mij­ Actul din urmă e deci melodramatic; încă
locul lor, se urcă la tribună şi vesteşte de acolo înainte de a se ridica cortina, se aude, ca de de­
că, peste puţine minute, toată adunarea o să parte, o muzică duioasă, melancolică, care acom­
zboare în aier. — paniază, cu acordurile ei, tot ce se petrece pe
Scenele ce urmează acum nu se pot descrie. scenă. Iar scena reprezintă o grădină, grădina
Trebue să le vadă cineva reprezentate la un dăruită de Holger Rafilei pentru azilul întemeiat
teatru bun, ca să-şi poată face ideie de întreagă de ea.
puterea lor de efect cu totul zdrobitoare. Din toate, iată ce a mai rămas.
Nu cred să existe o piesă care, pe lângă efectele Din simbolicul, trufaşul castel medieval al
curat dramatice şi poetice, admirabile, să lucreze, supraomului modern Holger, s’a ales numai
in acelaşi timp, şi cu efecte fizice aşa de zgu­ praf şi cenuşe. El singur a scăpat cu viaţă, ca
duitoare. să-şi vadă ruina cu ochii, căci a rămas para­
Incbipuiţi-vă înfăţişată cu puterea şi măiestria lizat şi trebue să-l poarte servitorii prin grădina
lui Bjornson toată groaza şi desperarea unei ospiciului, unde a ajuns supt îngrijirea Rafilei.
adunări de oameni cari se văd închişi într’o Dar castelul a îngropat, sub dărâmăturile sale,
casă dedesuptul căreia are să explodeze o mină şi pe ceice l-au distrus şi, deocamdată, şi cauza
de dinamită. pentru care s’au jertfit.
Cei mai mulţi îşi pierd cumpătul unul în­ Bratt, agitatorul fanatic, a înebunit de în­
nebuneşte şi se aruncă pe fereastră. Numai doială, de mustrare de conştiinţă, crezând că el
câţiva îşi păstrează sângele rece; printre aceştia l-a sedus pe Ilie, şi de groază; ceeace a între­
e Holger care împuşcă pe Ilie, ca să nu poată prins a fost peste puterile lui. Şi pe el îl adă­
da semnalul. El moare cu numele Rafilei pe posteşte acum azilul Rafilei.