Page 23 - 1908-06

Nrul 6, 1908. luceafărul 195

de muzică şi al bursierilor societăţii, ar pregăti de pildă Un poet. Unul dintre cei mai talentaţi poeţi din gene­
o reprezentaţie etnografică sau, în înţelegere cu folc­ raţia tânără a Angliei, s’a stins de curând într’un azil de
loriştii noştri, ar compune o piesă potrivită. alienaţi din preajma Londrei. Povestea lui e tristă, şi ce-
Tot ar li bine să afle lumea că existăm şi noi în această tindu-o, rezumată în revista franceză «Mercure de France»,
monarhie, cu atât mai mult că ţărănimea noastră suportă ne-am adus aminte de Eminescu al nostru şi nu ne pu­
întrecerea cu oricare alt popor în ce priveşte portul, tem opri de a o reproduce. Francis Thompson studiase
datinile etc. C. medicina, dar disecţiile şi operaţiile chirurgicale îl desgu-
stară. Renunţă pentru totdeauna la arta de a vindecă.
Moravuri. Au început să se anunţe şi in societatea Tatăl-său, medic de meserie, se revoltă şi-l alungă, fără
noastră unele procedeuri şi purtări până de curând ne­ nici o milă, din casa părintească. Tânărul se duse în
cunoscute. Până mai deunăzi ne puteam revendică ca un Londra, unde, fără mijloace, fără prietini, trăi mulţi ani
titlu de frumoasă mândrie modestia dascălului ardelean, în cea mai cumplită mizerie prin văgăunile întunecate ale
care munceşte cu toată truda în ogorul lui şi se distinge oraşului. Slab şi bolnăvicios, fără foc, fără adăpost, fără
prin o sfială cuviincioasă şi prin desăvârşitul lui respect slujbă, colindă stradele, desculţ, în zdrenţe; dormea pe
eătră mai mari. Firea noastră de oameni mai liniştiţi, cu grămezi de gunoi; vindea chibrituri; iar sara, la uşile
temperament mai puţin impulsiv, şi poate chiar severitatea teatrelor, se ’mbulzeâ alături de alţii, să deschidă cupeele da­
educaţiei germane, de care am avut parte, ne făcea re­ melor elegante, pentru o pomană de câţiva gologani. Şi
fractari faţă de orice afirmare mai sgomotoasă a însu­ cu toată mizeria aceasta îngrozitoare, Francis Thompson
şirilor noastre. Aceasta ne împrumută pe lângă oarecare scria versuri minunate. Le scria cu creionul pe câte-o
temeinicie în judecată şi un fel de repulsiune faţă de hârtie culeasă pe stradă şi le trimetea la gazete şi la
spiritul vulgar al reclamagiilor. Iată de ce puţinii noştri editori, cari se grăbeau s’arunce in coş bucăţelele de hârtie
zurbagii nu puteau tulbură apa multă vreme, erau degrabă murdară şi zdrenţoasâ. Un asemenea teanc de hârtiuţe
puşi ia locul lor. De o vreme însă se ivesc tot mai multe căzii în mâna directorului dela »Merry England«. Izbit
apariţii ciudate. Tineretul nostru pare a se lăsă împins de originalitatea acestor poezii şi de suflarea puternică,
de o sete nesocotită de a figură, de aş vedea numele la care însufleţea vei şurile, publică îndată o parte din ele.
gazetă. Răsar tot mai mulţi meşteri pripiţi cari cu o grabă Produseră o extraordinară sensaţie. Şi pe când întreaga
uimitoare ticluesc articole de ziar, scriu versuri, împart Londră literară vorboâ de marele poet cunoscut, pe când
poveţe şi încurcă lumea pe toate cărările. Şi ce e mai laudele nu aveau sfârşit, mai ales asupra nepreţuitei ode
dureros: această vâuturare de vorbe nu e, in cele mai a «Apusului de soare», pe cari criticii au pus-o alături de
cele mai frumoase versuri ale lui Shelley, Francis Thompson,
multe cazuri, rezultatul unei munci serioase, ci de multeori
o sporovăială, fără nici un rost, înjghebată cu o grabă cri­ obosit de viaţă se pregătea să-şi curme zilele amărîte.
Directorul revistei «Merry England» îl află, după multă
minală din cetaniile zilnice. De multeori ţi se întâmplă
să ceteşti astăzi în ziarele noastre bucăţi literare — căutare, pe o grămadă de gunoi şi-l duse intr’un spital.
poezii chiar — cari nu sunt decât un mozaic ridicol Aci stătu multa vreme; admiratorii avuţi se îngrijiră de
aranjat din ideile şi cuvintele altora. Câteodată desluşeşti soartea lui, îi publicară volumele, cari au avut un succes
şterpeliri pe faţă, furtişaguri proaste cari strigă. Trebuese mare, şi îşi deteră toate silinţele să-l readucă la viaţă şi
stârpite aceste moravuri. Iată de ce ne ridicăm cu toată sănătate. Dar gloria şi norocul i-au sosit prea târziu.
cruzimea împotriva dlui Regman. Tânărul profesor din Mizeria, suferinţele indurate îl zdrobiseră; opiul, pe care
îl lua în cantităţi mari, ca sa-şi înăbuşe amarul, ii dărăpă­
Caransebeş încă face parte din cohorta ignobilă a lăr-
muitorilor ieftini la vorbă. De un timp ne surprindea nase trupul şi sufletul. înnebuni, şi nu mult după aceea,
zilnic cu îndrumări, cu vorbe grele, toate ferecate cu o moartea puse, in sfârşit, capăt suferinţelor sale.
gravă iscălitură dublă. Chiar fiind toate aceste rezultatul Sfârşind această poveste înduioşătoare, ne-am gândit la
unor cercetări serioase, — eram în drept să-i cerem o articolele recente ale dlui Simion Mehedinţi, apărute in
parte măcar din modestia tradiţională a dascălului ardelean. «Convorbiri Literare», unde se spune cu atâta dreptate că
Tăceam însă, deşi îl surprindeam pigulind uneori în gră­ artistul in clipa creaţiumi nu poate aşteptă nimic dela
lumea externă, ci numai dela geniul lui, căci numai acesta
dina altora. Acum însă s'a isprăvit cu gluma. Câte-o pară,
eontribue la valoarea creaţiunii artistice... şi cu toate
câte-un măr mai merge, dar să te aşezi, în ogradă străină,
acestea e cu neputinţă să nu te revolte nedreptatea so­
ea la tine acasă, asta nu! Vine potera şi leagă fedeleş pe
îndrăzneţul Păunaş. Dl Iorga l-a prins în două rânduri. cială, când atâtea suflete sterpe trăesc şi mor în lux şi
«Ţara noastră» încă i-a dat de urmă. Ei bine, dle Regman, trândăvie, iar un geniu se hrăneşte cu opium şi-şi curmă
gluma la o parte, D-ta ştii ce va să zică stigmatul de zilele pe câte-un maldăr de gunoi al oraşului sau moare
plagiator. Greşelile acestea se ispăşesc greu. Numai în casa de nebuni... * T.
o muncă încordată, desfăşurată în linişte, cu roadele ei
folositoare poate face uitate asemeni păcate ale tinere- Pentru „Unirea 41 . Un scurt extras, publicat în «Lu­
ceafărul» Nr. 5. după conferinţa: «Triumful ideilor
ţelor. Dl Regman e destul de inteligent ca să poată alege
moderne asupra cugetării medievale» a avut
această cărare şi destul de tânăr ca să poată nădăjdui
darul, să atragă luarea aminte a «Unirii» din Blaj, în­
că viitorul îi va aduce iertare. Din această păţanie însă
demnând-o la nişte inepţii, pe cari le va regretă probabil,
n’ar strică dacă ar învăţă şi alţii. G.
când va avea timp să cugete asupra lor. întreagă notiţa
din «Unirea» Nr. 9, pg. 87 nu cuprinde nici o sfărmitură