Page 3 - 1908-06

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE L UNĂ
sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
Cu colaborarea dlor: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan, G. Bogdun-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Naria Cun|an, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Nuriiu, Horia P. Petrescu, N. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, N. Simionescu-Râmniceanu, 1. U. Soricu.

Orice reproducere fără indicarea ixvoridm este oprită.

Faceri de bine.
i. ghioala; dar nepoata sta alăturea de căsuţa ei,
Iarna era goală, fără omăt; picură din streşini; cu bărbatul său Nicolae Andronescu, funcţionar
şi un vânt răsunător fâşâiâ prin livezi ca o că­ la primărie, se folosea de toate cele date de
dere mare de apă. Nori alburii, ca lână scăr­ bătrână, şi nu se îndura s’o cheme odată, seara,
mănată, alergau spre miază-zi, repeziţi de tăcutele când se întorcea trudită, să-i deie măcar o cafea
viforuri ale înălţimilor, şi luna plină, în spre caldă, să-i spue o vorbă bună...
amiază, se aburea şi se lămurea în răstimpuri, Asta era mâhnirea jupânesei Marghioala. In
împrăştiind în juru-i o fumegare argintie. Pe fiecare seară o încerca. Toată ziua umblă prin
vremea aceasta, la al treilea ceas de noapte, se târg cu panerele şi cu cântarul şi vindea mere;
întorcea acasă cu panerele goale, jupâneasa Mar­ după amiaza, câteodată, când băteâ soarele, se
ghioala lui Cătănuţă. Urcă încet uliţa, târându-şi, cincheâ la un colţ de zid şi dormita, în lumină,
pe podişul de ghiaţă, acoperit cu noroi, cizmele clipind din pleoapele boţite; nu se gândea la
cu tureci. Eră îmbrobodită călduros cu un şal nimic, decât la negustoria ei şi la gologanii ei;
cafeniu; cu amândouă mânile strângea la piept dar seara, suind dealul, simţindu-şi fărmate cio­
caţaveica de vulpe. Din când in când, un felinar lanele, i se părea sălaşul tot mai departe, şi
afumat, ii lumina obrazul mare, zbârcit, şi ochii i se amăra greu inima, gândindu-se că a adă­
trudiţi. Mergea aşa — şi deoparte şi de alta, postit pui de şarpe în sân. Şi încovoindu-se
ca două mogâldeţe, i se rotunzeau pe şolduri din spete între panere, mormăia cu oarecare
panerele trecute prin mâni, la încheietura coatelor. mânie: »Asta-i... asta-i răsplata... Am luat-o,
Se îndreptă mâhnită spre căsuţa ei. Ştia că draga mea, şam crescut-o, ş’am învăţat-o ş’o-
n’o aşteaptă acolo nici o bucurie. In cele două leacă de carte... Şi i-am dat zestre ... zestre
odăi eră frig; pe poliţă va găsi o fiertură de i-am dat... ş’acuma se uită la mine ca la o
fasole, o leacă de borş, nişte mămăligă rece. străină... ca la o străină se uită... Adecă ce
Încolo, nu-i un suflet s’o aştepte, să-i iasă c’o vrea ? să mor mai degrabă şi să-i rămâie ... să-i
vorbă bună înainte. Şi doar femeie săracă nu-i. rămâie tot ce-am strâns cu amară trudă« ? ...
Din tinereţe, de cum a rămas văduvă, şi-a în­ Mormăia încet, dar eră trudită şi par’că-i apasă
ceput negustoria de mere şi i-a mers bine; la ceva asupra gândurilor.
aşâ lucru se pricepea, eră econoamă, era aspră Intr’o vreme oftă uşurată şi coti la dreapta.
’n toate daraverile ei şi sutele de franci s’au strâns Intră în ograda strâmtă. închise cu grijă portiţa
ş’au făcut mii. şi miile s’au înmulţit. Avea trei pe care o găsise dată de părete.
livezi ale ei; stăpânea căsuţa veche rămasă dela — Hm! acum cine s’a apucat şi mi-a deschis
răposatul, fără a mai pune la socoteală grădina portiţa... mi-a deschis?... Nu poate s’o lese
cea mare de două fălci şi casele cele bune cu la locul ei ? ... Tare-i ticăloasă lumea în ziua
care înzestrase o nepoată. Nepoata aceasta de de azi... ticăloasă, draga mea!...
departe, Aglaia, acuma era cucoană; de .asta Căută încet, îndelung cheia, scociorându-se
într’un fel i-ar fi părut bine jupânesei Mar­ cu greutate prin buzunări. Dupăee intră în