Page 10 - 1908-07
P. 10

150                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 7, 1908.
             Andronescu  închise  uşa;  apoi  îşi  cufundă   —  zise  el  după  aceea,  şi  se  îndreptă  gâfăind.
           mânile  în  buzunări,  răsfrângându-şi  în  lături   îţi  place?  Mai  dai  de  pomană?  Mai  faci  zestre
           poalele paltonului. îşi scoase pieptul înainte:  la  calici  ?  Mai  botezi  ?  Mai  risipeşti  paralele  de
             —  Eu  sunt!  ce  te  uiţi  aşâ  la  mine?  Am   sufletul dracului? ha?
           văzut  că  mă  aştepţi...  M’am  dus  ş’am  băut  o   Bătrâna  tremura.  îşi  aşeza,  cum  stâ  căzută
           litră  de  vin  şi  m’am  întors  îndată  ...  Acu  am   jos,  părul  cărunt  sub  casincă.  Lacrimi  şi  sânge
           eu gust să stăm de vorbă ...      curgeau  laolaltă  şi  cădeau  amestecate  pe  duşa-
             Jupâneasa Marghioala tăcea.     meaua curată. Se sculă apoi încet, şi şovăi ameţită.
             —  Ziua  nu  putem  sta  de  vorbă...  Nu-mi  dă   —  Nici acu nu răspunzi ? ..
           mâna....  Mie-nii  zice  toată  lumea  »cuooane«...   Ochii  bătrânei  luceau.  Făcu  doi  paşi  şi  se  plecă
           Tu eşti numai o babă, o merăriţă ...  sub ocniţele de sub sobă. Andronescu o urmări.
             Porni într’un râs foarte vesel. Apoi se opri.  —  Nici acu nu răspunzi ? ..
             —  De  ce  taci  ?  Asta  nu-mi  place.  Am  venit   Dar  bătrâna  i  se  ridică  deodată  în  faţă,  cu
           să  ne  înţelegem.  De  mult  voiam  eu  să  ne  în­  fierul  de  călcat  cămeşi,  în  mâna  dreaptă.  Omul
           ţelegem  ...  Tot  ţi-am  spus:  lasă  dracului  nunţile!   n’avu  când  se  feri.  Văzu  scânteierea  unui  fulger.
           Nu  mai  înzestra  nici  o  calică!  N’ai  vrut  să   Bătrâna-1  pocni  în  cap  cu  vârful  cel  ascuţit.  Se
           m'asculţi... Ha? N’ai vrut să m’asculţi...  risipi  deodată,  ca  sub  trăsnet,  cu  tâmpla  sfă­
             Bătrâna privea neclintită, fără de nici o vorbă.  râmată.
             —  Eee!  Apoi  dacă  taci.  să  ştii  că  mă  supăr...   Bătrâna  tremură  Puse  fierul  la  loc.  Apoi  făcu
           Ţi-am  spus  eu  de  multeori  c’am  să  mă  supăr...   ocolul  trupului  căzut.  Se  aplecă,  apucă  amândouă
           întâiu  vreau  să-ţi  spun  că  aş  avea  nevoie  de   picioarele,  intră  între  ele  ca  între  hulube,  se
           o  leacă  de  parale  ...  Aşâ  ne-a  fost  vorba  ...   ineordă  şi  scoase  afară  trupul.  Deschise  portiţa
           Iar taci ? ..                     care  despărţea  gospodăriile  şi  duse  pe  mort
             Buzele  bătrânei  aveau  un  fior  uşor.  în  ochi   dincolo.
           se  grămădi  ca  o  negură  caldă.  Dar  hotărîrea  să   Intră  după  aceea  în  casă,  îşi  luă  caţaveica  şi
           tacă  până  la  sfârşit  îi  venise  deodată,  şi  o  în­  ieşi  în  drum.  Apucă  la  vale  spre  biserica  înăl­
           deplinea cu încăpăţinare.         ţării.  Când  ajunse,  îi  vâjăiâ  capul.  întrebă  in
             Omul ridică glasul.             neştire  de  părintele  Ion.  Dar  părintele  Ion  nu
             —  Taci?                        era acasă.
             Bătrâna  nu  răspunse.  Andronescu  răsuflă   —  Să-i  spui  să  se  repeadă  mâni  dimineaţă
           odată adânc.                      până  la  mine...  mâni  dimineaţă...  şopti  ea
             —  Ya să zică nu răspunzi!..    slugii.  Apoi  apucă  iar  la  deal!  N’aveâ  în  cap
             Jupâneasa  Marghioala  clipi  odată  din  ochi:   nici  un  gând;  par’că  i  se  golise  sufletul  şi  de
           par’că eră sătulă şi de viaţă şi de tot.  mâhniri şi de mulţamiri.
             Andronescu  prinse  a  râde.  Se  apropii;  întinse   Intră  în  casă,  se  desbrăeă,  îşi  făcu  patul,  apoi,
           braţele  şi  o  apucă  strâns  de  mâni.  O  trase  spre   înaintea  candelei  dela  icoane,  prinse  a  se  ruga.
           el.  Jupâneasa  Marghioala  se  zinuncî,  se  încorda   Băteâ  încet  mătănii  şi  şoptea.  într’un  târziu  tăcu.
           şi-şi  strânse  puterile.  Cu  o  silinţă  desperată   Şi  cum  se  aşeză  in  pat  o  sleire  cumplită  o  cu­
           repezi  în  mijlocul  odăii  pe  Andronescu.  Apoi   prinse.  Sta  cu  ochii  în  tavan  neclintită.  Nu  putea
           se aşeză iar pe laiţă, suflând ostenită.  să  mişte  o  mână,  un  picior;  nici  buzele  nu  putea
             —  Apoi dacă ţi-i vorba aşâ, stăi tu!  să  le  tremure.  în  tăcerea  neclintită  a  odăii  poate
             Şi  deodată  bărbatul  se  repezi  asupra  bătrânei,   se  gândea  la  viaţa  ei,  poate  se  gândea  Ia  mort,
           cu  pumnii.  Ea  gemea  încet,  căuta  să-şi  acopere   dar pe faţa ei nu se lăsfrângeâ nimic din suflet...
           faţa  cu  braţele,  încerca  să  tragă  macatul  pe  ea,   Veni  a  doua  zi  des  de  dimineaţă  popa  Ion.
           se  prăvăli  jos  de  pe  pat,  se  târî  într’un  unghiu,   Afară  prinse  zarvă,  se  strânsese  lume.  sosise  şi
           se  ghemui  tremurând  cu  spaimă  ca  să  intre  sub   poliţia;  şi  părintele  intră  speriat  în  odaia  jupâ-
           pat;  dar  omul  o  ajungea  cu  pumnii,  o  izbea  cu   nesei  Marghioala,  'nalt,  deşirat,  cu  ochii  bulbu­
           călcâile,  icnind  la  fiecare  lovitură.  O  bătu  multă   caţi,  răşchirând  u-şi  cu  amândouă  mânile  barba
           vreme.                            căruntă.
             —  Asta-i socoteala cea veche, calul dracului!  —  Mare  cumpănă!  strigă  el  lăsând  uşa  de­
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15