Page 18 - 1908-07

158 LUCEAFÂRUL Nru! 7, 1908.
dela catul al doilea în sus, cu palazzo Or- vreme ea n’a văzut decât execuţii de nelegiuiţi
sini. Zidul acesta cu pilaştri, arcade şi semi- şi eretici, până când flacăra ce a mistuit pe rugul
coloane de travertin, seamănă aidoma cu cel al ei sufletul de flăcări al ui Giordano Bruno şi s’a
Coloseului, căruia desigur i-a servit ca mustră. prefăcut în biciu de furii împotriva celor ce au
In ruina-i de acum noi nu vedem decât numai rîs de sfânta libertate a conştiinţei, a curăţit
două caturi de stil dorian şi ionian, dar şi acestea, locul blestemului şi i-a dat sfinţenia altarului.
aşa cum sunt, mâncate de ploi şi cotropite de In faţa noastră se 'nalţă înfiorător de puternică
zidărie nouă, abia ne mai zugrăvesc contururile în liniştea-i măreaţă şi severă apariţia întunecată
fundamentale. Un al treilea cat de stil corintian de bronz al martirului libertăţei. Pe piedestalul
va fi încheiat clădirea în partea-i de sus, îm­ Iui i-a săpat în slove neşterse recunoştinţa sa:
plinind astfel asemănarea cu amfiteatrul Flaviilor; »secolo da lui divinato*.
lucrul aici e însă mult mai măestrit, şi aceasta Dacă teatrul lui Pompeiu nu ne-a lăsat decât
lămureşte îndestul marea-i înrâurire asupra arhi­ o amintire istorică şi-l cunoaştem mai numai
tecturii din timpul Renaşterii. Teatrul avea scena din mărturii scrise, e un alt monument vrednic
spre rîu; şirurile de bănci, pe ale căror dărâ­ de amintit nu numai pentru faima din trecut,
mături stă astăzi palatul amintit, încăpeâ vr’o ci şi pentru însemnătatea ruinelor lui de astăzi:
zece mii de spectatori. EI a fost închinat de e Mausoleul 1 ui A ugust, ale cărui subzidiri
August iubitului şi mult deplânsului nepot de adânci de zecimi de metri se recunosc sub »Teatro
soră Marcelius. Ca tot ce s’a făcut în această Umberto®, la o depărtare de câţiva paşi mai sus
vreme, acest teatru nu putea fi decât, după spusa de Palazzo Fiano sau de Ara Pacis, între Corso
lui Marţial, o lucrare excelentă, ca şi vecinul şi Tibru. Acest mausoleu, prea puţin cercetat
său mai mare şi mai vechiu despre nord Tea­ până astăzi, eră una din cele mai mândre po­
trul lui Pompei, întâiul statornic aşezământ doabe ale Câmpului, floarea mormintelor nobile
de felul acesta în Roma. Despre acesta găsim ce înfrumseţau Via Flaminia. El, după Strabon,
mai multe amănunte în scriitori. El a fost adeseori era zidit pe temelii înalte făcute din piatră albă,
lăudat şi admirat de cei ce-1 cunoseură; eră făcut adecă travertin, şi acoperit până la creştet de
cu un lux peste măsură de mare; mulţimea un desiş de chiparoşi; pe vârful lui se înălţă o
statuelor şi a adauselor decorative îi dădeau o quadrigă cu statua de bronz a lui August, iar
înfăţişare din cele mai nobile, păstrată chiar şi sub deal eră mormântul acestui împărat precum
pe timpul lui Dio Cassiu, care, cu toate restau­ şi mormintele rudelor şi prietinilor lui.
rările de până atunci, vede în el sun titlu de Alăturea de intrarea, care eră spre sud, pe
mândrie al capitalei®. La aceasta ajută mult şi două table de bronz se puteau ceti faptele lui
porticul adăugat de Pompeiu spre răsăritul tea­ August, cunoscute azi după copia lor găsită la
trului. Acest portic cu patru şiruri de coloane templul lui din Ancyra. Nici cele două obe­
încingea un lung teren dreptunghiular cu plan­ liscuri mari, cari stăteau în faţă, n’au pierit:
taţii şi fântâni ţişnitoare; păreţii Iui cu frumoase unul se află înaintea bazilicii S. Maria Maggiore
frescuri mari cuprindeau nişe pentru sculpturi de pe Esquilin, celalalt in ţaţa palatului de pe
şi exedre încăpătoare cari slujeau ca săli de Quirinal, între uriaşele statui antice ale lui
şedinţe şi întruniri publice. Una din ele eră aşa Castor şi Pollux.
numita Curia lui Pompeiu, unde s’a ţinut Subzidirile păstrate, făcute din material de
neuitata şedinţă a senatului din 15 Martie 44 a. turnătură îmbrăcată cu zidărie reticulată,
Hr., când cel mai mare fiu al Romei a căzut vădeşte rotunzimea zidului, care purtă tumulus
lângă statua lui Pompeiu străpuns de pumna- sau movila mausoleului, formă obişnuită pentru
lurile conjuraţilor. felul acesta de clădiri funerare. Pe din afară
A fost un blestem sângele acesta vărsat mi­ se vede şi acum un şir de vr’o douăsprezece
şeleşte, de n’au rămas aici din toată fala tre­ nişe lucrate în semicercuri, cărora corespund
cutului decât abia nişte jalnice risipuri perdute în partea dinăuntru, la periferii, tot atâtea ca­
sub Palazzo Pio şi casele ce-1 înconjoară? Piazza mere mortuare luminate de o lumină tristă şi
Campo di Fiori ce se deschide alături a fost îndoioasă de beciuri. Aceste camere, astăzi de­
par’că locul de spăşire a acestei crime. Multă şerte, au primit sarcofagele celor mai mulţi membri