Page 20 - 1908-07

160 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1908.
şi ne suim pe cotitura unui gang, care dă tocmai sculpturi spre a se apără zvârlindu-le asupra
în această criptă a familiei Antoninilor. Urne Ostrogoţilor conduşi de Vitiges. Arătarea ar­
cinerare şi sarcofage umpleau cuprinsul ei ca hanghelului Mihail cu sabia împlântată în castel
şi cele trei nişe din faţa noastră. Două deschi­ când cu o procesiune îndreptată împotriva ciumei
zături piezişe săpate în păreţii de marmură ce bântuia oraşul, a făcut pe papa Grigorie cel
aruncau o slabă lumină înlăuntru încăperii. Mare să zidească pe vârf capela închinată * Sfân­
Mausoleul acesta nu se datoreşte numai trufiei tului înger*, al cărui chip de bronz — lucrare
de împărat şi patimii ziditului, de care Adrian nouă - nemureşte vedenia papei deasupra acestei
a dat destule dovezi în lunga şi fericita sa clădiri.
domnie. Cavoul lui August, dela Nerva încoace, De atunci încolo cetăţuia e ocupată, prefăcută
eră plin, şi clădirea fusese închisă şi pusă sub pază şi întărită de puternicii vremii şi de papi. Din
publică Falnicul templu-mormânt al Fia viilor de veacul al 10-lea încoace, încăpută pe nvânile
pe Quirinal fusese făcut numai pentru ctitorii lui. unor monştri, cum au fost cele două furii fru­
Traian, precum ştim, fu înmormântat sub co­ moase Teodora şi Marozia precum şi faimoasa
lumna sa proprie. Adrian eră dar silit să în­ familie papală Borgia, prin desfrâul şi orgiile
temeieze acest monument, care însă abia fu petrecute într’însul şi prin nenumăratul şir de
inaugurat după un an dela moartea sa. crime scârboase ce au pătat celulele-i oarbe,
Până la Caracala acesta a fost singurul locaş cetăţuia [a devenit pentru popor un locaş de
de odihnă al rămăşiţilor împărăteşti. După vr’o groază şi cutremur.
patru sute de ani de linişte şi strălucire încep Părea ca şi când umbrele celor răposaţi în
zilele-i de vifor şi risipă. Poate nici o clădire sânu-i se preschimbaseră in strigoi însetoşaţi de
pe pământ nu are o istorie mai amănunţită în sângele nenorociţilor. Veacul luminii însă, cu
fapte şi mai zguduitoare în fior. Cel dintâi semnal mai multă cinste pentru morţii slăviţi, a readus
de jupoiere şi prăbuşire l-a dat momentul când odihna în străvechiul mormânt sfinţindu-1 şi cu-
oştirea lui Belizar, împresurată în acest mausoleu răţindu-1 de amintirile triste ale vremii de ră­
prefăcut în cetăţue, a zdrumecat comoara-i de tăciri şi eresuri. G. Murnu.

Poveşti.

Domol curgeau odată 5imţind însă că toamna,
Poveştile bunichii, Cu ploi şi brumă, vine,
Pe prispa casei noastre, Plecat-a rândunica
Sub cuibul rândunichii; Cu puii ’n ţări străine.
Dormeau într’ânsul puii-------- Ş’odat’, pe prispa casei,
Şi strânşi în jur cu toţii Poveştile-amuţiră,
Şedeau, sorbind povestea, Şi rând pe rând nepoţii,
Nepoatele, nepoţii. în lume să ’mpărţiră.
Ecaterina Pitiş.