Page 21 - 1908-07

Nm! 7, 1908. LUCEAFĂRUL 161

Cel dintâi bolnav.

Şelag, 5 Iunie. pe mâni şi pe feţe. Sus pe coasta dealului, în
Dragă Cornelio! De trei zile sunt aici. Nu-mi capul uliţei, e biserica şi câteva chilii de lemn
vine sa cred că sunt eu, şi că am să petrec în jurul ei. O maică mătură prin curte pe
vara rătăcind pe dealuri şi prin păduri. îţi scriu dinaintea chiliilor Eră o linişte ca în zi de săr­
cele dintâi rânduri, în umbra părului uriaş din bătoare.
grădină. Fânul de curând cosit in grădinile dea- Aproape de biserică, e cimitirul. Stâlpi de
lături, brazii de pe coastele dealurilor, umplu lemn încrestaţi şi zugrăviţi frumos, stau Ia mor­
aerul cu mirosul lor. Mă simt bine aici în umbra minte; numai ici-colo, vezi câte o cruce de lemn
părului şi, în curtea curată, învăseută cu viţă sau de piatră. Drumul pe caro urcam duce
de vie; pe pridvorul casei şi în cele două odăiţe dealungul cimitirului la deal şi e atât de ridicat
ridicate, prin înălţimea casei şi a locului, peste încât zidul ce îngrădeşte locul de pace, gros ca
celelalte case din Şelag, mă simt ca acasă. Seara din vremuri străvechi, învăscut pe deasupra cu
stau la fereasta deschisă, văd luminile cum iarbă, îţi pare, de dinafară, o laviţă de glii.
s’aprind pe rând in sat, ca şi pe cer scânteile M’am odihnit acolo pe marginea lui, în umbra
nopţii senine. Ieri am făcut cea dintâi preum­ unui nuc, şi am aşteptat răsăritul soarelui. Jos,
blare mai lungă, m’am dus dealungul satului în cimitir, aproape de trunchiul nucului sub
până la poalele dealului mai apropiat. Pe o că­ care stăm, eră un mormânt mai bine îngrijit.
rare umbrită de pini şi brazi am început să urc. Stâlpul dela cap era îmbrăcat în iederă, şi vre-
Nu sunt în stare să-ţi descriu frumseţea acestor jile ei lungi acopereau movila de pământ. O
ţinuturi. Dela un loc m’a cuprins pădurea de copilă îmbrăcată în alb, la gât cu un lanţ lung
fagi bătrâni. Drumul ce urcă in serpentine nu de mărgean, sta lângă stâlpul crucii. M’am ferit
e obositor, şi cât de frumos e: ridici ochii în de orice mişcare, am strâns în mâna dreaptă
sus şi vezi pe coasta îmbrăcată in iederă, feregă cartea ce aveam la mine şi m’am pierdut pri­
şi spânz, trunchiurile fagilor, sure şi drepte ca vind la visul de jos. Era o arătare cum mai
nişte lumânări; îi pleci în jos, prăpastie; din frumoasă nu şi-o poate închipui un artist.
când în când zăreşti prin valul de verdeaţă, la 15 Iunie.
rărituri de codru, cărarea ce ai trecut-o. Poduri Ce de vreme se face toamnă in sufletele
albe te trec dela o serpentină la alta, bănci, tot noastre. Ce iute cade bruma pe florile primă­
din lemn de mesteacăn, te aşteaptă la fiecare văratecelor vise. Uneori îmi pare rău c’arn stu­
răspântie a drumului. Dupăce am trecut vre-o diat medicina. Medic, da; tatăl-meu eră medic
opt poduri, am ajuns sus la bisericuţa ce stă pasionat. Dorinţa lui a fost să învăţ şi eu me­
singuratică pe culme. Un pustnic bătrân, alb dicina. L-am ascultat. Poate eră mai bine să
ca iarna, părăsit şi neîngrijit ca un sălbatic, mi-a mă fi împotrivit. Nu pot înţelege cum s’a răs­
ieşit în cale. Oamenii din sat numesc acest loc, pândit aici faima că sunt medic. Mă simt cam
«izvorul mântuirii», şi ceice cred, se mântuiesc. deprimat; ce păcatele! nici aici in liniştea sa­
10 Iunie. tului de munte, să nu fiu scutit de vaierul bol­
M’am sculat înainte de răsăritul soarelui, şi navului! Părintele Gherasim, preotul satului,
am plecat dealungul satului. M’am oprit la îmi scrie că fiind medicul cercului dus, îmi
câteva mori, atras de ropotul apei şi, de pe punţi cere o consultaţie: să mă prezint mâne la 10 a. m.
prăpăstioase, m’am oglindat în apa limpede a la casa parohială. Şi — s’ar putea să nu mă
Şei agul ui. duc?!
Am văzut ciurdarul ieşind din coliba lui 20 Iunie.
şi am auzit cel dintâi sunet din cornul ce-1 Câte flori sufleteşti nu s’ar scutura înainte
poartă legat de toiag. M’am dus înainte pe drumul de timp, dacă noi am cunoaşte tainele viitorului.
larg şi bine îngrijit ce urcă la deal. Un părăiaş 8unt obosit, de mult ce am cetit în zilele din
limpede curgea prin mijlocul uliţei, în apa lui urmă.
se bălăbăneau copiii, iar oamenii mari se spălau Nopţi întregi am petrecut la masă răsfoind