Page 25 - 1908-07

Nrul 7, 1908. LUCEAFĂRUL 165

•Drapelul» propune să se ţină mai întâiu o consfătuire nemeritaţi de ai noştri, cari ar fi vrednici, ca generaţiile
prealabilă la decanul gazetarilor români, la dl Dr. Aurel de mai târziu să-şi aducă aminte cu pietate de ei. Un
Mureşianu, care tocmai acum serbează jubileul de 70 Vaneea sau un Şaguna înseamnă pentru poporul românesc
de ani al «Gazetei Transilvaniei». Ne alăturăm şi noi însutit mai mult ca nu ştiu care cuvios sfânt răsăritean,
cu entusiasm la cei cari doresc tinerea congresului. Pro­ pe est e majoritatea covârşitoare a credincioşilor nu-1 cu­
punerea «Drapelului» e mai uşor de realizat şi e nece­ noaşte nici măoar după nume. în presa noastră nu ştiu
sară. întâlnirea la Braşov ar fi un frumos prilej de săr­ să se fi discutat această chestiune şi ar fi bine să se în­
bătorire a unuia dintre cei vrednici cari au îmbătrânit ceapă o discuţie. (ac)
în hărnicie. Bieţii gazetari, mucenicii anonimi ai idea­ *
lurilor, merită măcar o zi de apropiere sinceră, de o în­ Din Germania. în auul acesta se împlinesc o sută de
seninare a sufletului învrăjbit de zavera zilelor grăbite. a n i de când a ţinut filosoful şi patriotul german, Johann
* C . GottliebFichte, vestitele sale vorbiri cătră poporul german.
Calendarul Iui Tolstoi. Bătrânul Tolstoi pregăteşte o (Reden an die deutsuhe Nation.) Prilejul acesta l-a folosit
surpriză literară pe seama poporului muscaleso. Bătrânul profesorul universitar din Berlin Erich Schinidt, unul
eremit, care scrisese pe vremuri faimoasele romane na­ din cei mai învăţaţi, ca să vorbească despre însemnătatea
turaliste «Sonata Kreutzer» şi «Ana Carenina», se gân­ lor tinerilor studenţi. Vorbirea a apărut in «Internationale
deşte să dea un cadou de mare folos mojicimii muscăleşti, Wochenschrift» (8 Febr.) şi merită să fie remarcată şi din
acum, când împlineşte azi-mâne optzeci de ani. După partea noastră. Fiehte a ţinut vorbirile in Berlin, în de­
cum cetini însă iD jurnalele străine, sănătatea bătrânului cursul a 14 Dumineci (Dec. 1807—Martie 1808) şi a avut
scriitor-eremit e iarăş adânc zdruncinata. Telegramele un succes identic eu predicele de pe amvon ale lui Schleier-
dela «ultima oră» anunţă că moartea bătrânului scriitor macher. Nu este german, care să nu cunoască, cel puţin
poate urma în tot momentul. Aşa spun telegramele; ri- din auzite, aceste voibiri şi părerea, că ele au fost nişte
porterii şi criticii literari — mai răutăcioşi din fire — proteste energice. înflăcărate împotriva domniei străinilor,
apreciind această nouă faimă de îmbolnăvire a lui Tolstoi, e îndreptăţită, cu toate că nu e destul de concisă. Starea
spun, fără incunjur, că totul e numai o reclamă, pusă Prusiei pe timpul lui Fiehte eră desperată. Timpul de
la cale din partea editorului, pentru a atrage atenţia lumei glorie, frederician, trecuse, teritorul fusese înjumătăţit
asupra eremitului din Iasna-Pojana. cu forţa, puterea statului micşorată aproape la nimic faţă
lata ce surpriză pregăteşte Tolstoi poporului muscă- de vasalii lui Napoleon in alianţa Rinului — şi cu toate
lesc: un calendar. astea, statul îşi ia toate puterile, ca să se ridice de nou.
Are toată dreptatea; calendarul e cartea care se ce­ Reorganizarea începe cu ajutorul poeţilor şi al filoso­
teşte în mai multe exemplare decât cea mai strălucită filor, cu al bărbaţilor de stat, cu al tuturor claselor so­
operă de valoare. îl ceteşte toata lumea şi dupăce l-a ciale, pe când familia regală aşteaptă in depărtare des-
terminat, nu-1 aruncă de o parte, ci îl ţine la îndemână, voltarea lucrurilor. Misiunei scriitorilor e să ridice im­
pe masa de scris, ori, dacă n'are masă de scris, pe dulap, presia zdrobitoare a momentului, să insufle entusiasm
în ladă, deasupra grinzii etc. pentru fapte naţionale, să entusiasmeze massele.
Nu e săptămână, şi adese nu e zi, să nu ai lipsă de «Trebue să fim mândri că în nemijlociţi apropiere, la
el. De aceea, crede Tolstoi, că ar trebui introdusă ore- leagănul istoriei noastre germane, au fost de faţă şi iu­
f o rină radicală în redactarea lui. întâi: numele sfinţilor birea de patrie şi poezia, sfinţind şi fructificând istoria.
mai puţin cunoscuţi din calendarul bisericesc să fie în­ Poezia a luat arma la umăr».
locuiţi cu date privitoare la istoria culturală sau politică Saxonul Fiehte a avut partea leului în lupta aceasta.
a Rusiei; al doilea: să se dea o mai mare ateuţie lite­ Pe atunci nu se puteâ agită prin jurnale cu atâta îndrăs-
raturii poporale, înlocuindu-se maximele şi «sfaturile» ste- nealâ, căci cenzura franceza păzea cu ochi de Argus toate
reotipe cu proverbe şi zicători din gura poporului. productele presei. De aceea agitaţia trebuia făcută sub
Presa apuseană a întimpinat cu mult entusiasm ideia floare, îmbrăcată în cea mai nevinovată formă, ca să nu
lui Tolstoi, mai ales în ce priveşte reforma dintâi. Chiar ia seama duşmanii. înainte de toate o tenacitate de fier.
jurnalele ungureşti scriau cu mult entusiasm. Şi noi am Fiehte, care a fost alungat din lena pentru convingerile
puteâ introduce unele modificări, cari ar contribui la edu­ sale religioase, dispunea de această calitate.
caţia noastră culturală. Analiza, dezvoltării ideilor din Vorbirile lui Fiehte ar
îutr’adevăr ce pagube ar îndură simţul nostru de buni- duce prea departe. Ne mărginim deci la unele citate ca­
creştini, dacă sărbători ca: Sf. Teopim şi Teona (5 Ian.), racteristice. Să nu apară prea evideută tendinţa antifrau-
Mucenica Tatiana (12 Ian.), Cuv. Macarie Egipt. (19 Ian.), ceză, Fiehte rosteşte spre pildă următoarele în vorbirea sa:
C. Tiinotei din Simvoli (21 Frbr.), Mart. Condrat (10 Mart.) «Chiar şi urechilor le sună cuvintele romane mai ele­
ar fi înlocuiţi de pildă cu: moartea mitropolitului Vaneea, gant, ochilor noştri li se par obiceiurile romane mai no­
naşterea mitropolitului Andrei baron de Şaguna, moartea bile, pe când cele germane ne apar vulgare; şi fiindcă
lui Gheorghe Lazăr, naşteiea lui Eminescu etc. n’am fost atât de fericiţi să primim toate din mâna întâi,
N’am spicuit mai cu dinadinsul prin calendar, ci am ne cade nespus de bine să le primim din mâna a doua,
remarcat numai 2—3 exemple cari le-am găsit întâmplător. prin intermediul romanilor celor noi. Cât timp suntem
Am [iuţea înşiră o listă întreagă de sărbători, des­ Germani ne părem oameni de rând, ca toţi ceilalţi; dacă
pre care n’a auzit nici măcar preoţimea noastră, şi am însă vorbim pe jumătate, sau chiar şi peste jumătate, o
puteâ înşiră o listă şi mai mare de oameni mari şi bi­ limbă stricată nemţească şi dacă avem obiceiuri şi îmbră-