Page 11 - 1908-08

Nrul 8, 1908. LUCEAFĂRUL 179

lubileul Gazetei.

Zilele acestea sa prăznuit in linişte una din tânărul cărturar, Gheorghe B a r i ţ i u cel dintâi
cele mai frumoase şi, mai curate sărbători ale număr al »G a e te i de Tra nsi 1 v a n i a « . Bariţiu
noastre. Cel mai vechiu ziar ro-* a înţeles trebuinţele vremii lui.
mân esc şi-a serbat iubileul de 70 de Făcând începutul cu « F o a i a
ani. Noi, cari ne-am smuls in pripă l i t e r a r ă » numită mai târziu
din dibuirile dureroase ale unui «Foaia pentru minte, inimă şi lite­
trecut de istovirea tuturor forţelor, ratură» după două luni câştigând
avem totuş titlul frumos de mân­ cu multă trudă »slobozenia celor
drie, că dintre neamurile acestei mai mari« harnicul învăţat a iz­
ţări putem arăta cel mai vechiu butit să înfiripe «Gazeta». Din
organ de publicitate. Şi e mare cuvintele evanghelice cu cari a
importanţa acestui fapt. Oricine început acest condei viguros
îşi poate da seama cât de grea, lupta nouă a tiparului se pot des­
cât de spinoasă e calea ziaristicei luşi preocupările inalte şi ten­
noastre. Vedem cu toţii cum în dinţele acestui suflet frumos:...
zilele noastre, după o muncă de « L ă ţ i r e a ş t i i n ţ e l o r ş„i a
lilieorghe Hariţiu.
jumătate de secol, după răspândirea cunoştinţelor, î m p ă r t ă ş i r e a
unui interes mai viu cultural, cât de greu se des­ i d e i l o r l a t o a t e p l a s e l e d e o a m e n i !
făşură viaţa ziaristicei. Cât de ingrată e meseria s t r i g ă a s t ă z i t o a t e n a ţ i i l e , t o a t e s t ă ­
bietului gaze­ p â n i r i l e cele
tar şi, în î n ţ e l e p t e ş i
schimb, ce p ă r i n t e ş t i ;
factor hotări- m i j I o a c e l e
tor e în viaţa l a a c e s t e a
publică un or­ s u n t c ă r ţ i 1 e ,
gan de publi­ l i t e r a t u r a ,
citate. Ne pu­ s c r i e r i l e
tem închipui periodice
rostul unei ga­ l ă ţ i t e ş i p r o -
zete înainte cu p o v e d u i t e
şapte decenii. l a t o ţ i . N o u ă
Cărturarii n- a c e s t e a n e
cestui neam ii 1 i p s i â ; i a t ă
puteai numără c ă n i s ’ a u
pe degete, iar d a t a t u n c i ,
lândurile bie­ c â n d c e l e ­
ţilor iobagi chi- l a l t e n a ţ i i
, . , r nuiţi se fră- c u n o i î m ­
Iacob Mnreşianu. Aurel Alureşiami.
mântau de du­ p r e u n ă l o ­
rerile traiului zilnic feriţi de orice creştere cul­ c u i t o a r e , î n c ă a u a j u n s s ă c u n o a s c ă
turală. Preoţii noştri erau singura tagmă îm- c u m c ă l u m i n a r e a ş i desvălirea i d e i l o r
prietinită cu cartea, ei sloveneau cărţile biseri­ u n u i p o p o r , c u m e s t e a l n o s t r u , p o a t e
ceşti şi se îndeletniceau arare cu «meşteşugul s ă - l p u i e î n s t a r e a c o n t r i b u i f i z i c e ş t e
slovei», înfăţişând toate greşurile cinstite ale ş i m o r a l i c e ş t e l a f e r i c i r e a p a t r i e i ,
începutului... în aceste zile de frământare, când î n t r ’ a c ă r u i a s â n n e - a m n ă s c u t ş i n e
la şcoala din Blaj abia se lămureau zorii unor zile h r ă n i m * . . . In acest semn s'a pornit aposto­
mai bune, la „anul 1838 — 15 Martie, a scos latul celui dintâi redactor al Gazetei...