Page 18 - 1908-08
P. 18
186 LUCEAFĂRUL Nral 8, 1908.
Dări de seama.
Elena Farago. — Tr a d uoe ri libere (versuri). Editura şi să se inspire dintr’ftnsul, ca din propriul său avut su
revistei »Kamuri«. Se crede îndeobşte, că atunci când un fletesc. Şi mai presus de toate, greutatea cea mai de ne
poet începe să se manifeste din opera poetică a altor învins, e aceea de a smulge acest fond, aşâ de subiectiv,
scriitori străini, e o dovada că puterea sa de inspiraţie de sub limba in care a fost gândit şi plâzmuit,de sub vest
proprie a secat, că talentul său poetic nu se mai poate mântul în care a fost îmbrăcat, căci nicăiri, mai multca iu
sprijini po propriul său avânt şi se simte nevoit deci să poezie, fondul nu este aşâ do strâns legat de formă, şi
recurgă Ia izvoare străine, la stimulente dinafară, la mij prin urmare aşâ de nedeslipit, aşâ de neînstrăinabil. Toate
loace împrumutate. frumseţile şi toată strălucirea de simţire şi de gând dintr’o
Sunt poeţi însă, cari din cea dintâi tinereţe a lor, sau poezie nu trăesc decât sub suflul formei, sub învăluirea
simţit atraşi spre cutări scriitori străini, au simţit un fel limbii în care au fost concepute, încât există o legătură
de înrudire sufletească între ei şi intre scrisul acelora, organică, o legătura de viaţă intre fondul de simţire şi
un fel de comunitate de simţire şi o adâncă apropiere între fiecare cuvânt tălmăcitor al acestei simţiri. A sfă
în felul de a se impresiona in faţa vieţii, în felul de a râma deci aceasta legătură şi a căută să strămuţi fondul
o privi şi de a o înţelege şi şi-au făcut din aceşti scriitori într’o nouă forma. înseamnă a-i răpi însăş viaţa, a-i răpi
străini «poeţii lor de predilecţie», poeţii favoriţi, poeţii farmecul, frumseţea şi caracterul de spontaneitate, riscând
clipelor de răgaz şi de concentrare sufletească, spre cari să dai în noua formă un fond mutilat şi desfigurat, o ca
multa vreme şi-au îndreptat gândul şi simţirea, ca spre ricatură respingătoare.
un izvor de proînoire şi de înviorare, ca spre un prietin Hotărît deci, că fondul unei poezii uu trăeşte viaţa
bun şi duios, pe care-1 înţelegi şi te înţelege. deplină şi nu-şi păstrează însuşirile salo de frumseţe decât
sub forma în care a fost creat, şi această formă va exercită
D-na Elena Farago trebue aşezată în rândul acestor întotdeauna o robie tirană asupra traducătorului îndrăzneţ,
din urmă poeţi, adecă în rândul acelora cari se îndreaptă care ar încercă s’o înlăture şi s’o înlocuiască. Aşâ se şi
înspre inspiraţie şi înspre opera poeţilor străini, nu din explică, de ce atâţia traducători, fie şi nechemaţi, se îm
dorinţa de a află acolo un razem şi un «narcotic» pentru bulzesc înspre traduceri de romane, de povestiri şi de
inspiraţia lor slăbită, ci se îndreaptă ca spre un prietin piese, şi numai rari, foarte rari sunt aceia cari să se în
cu al cărui suflet s’au identificat adânc şi în intimi cumetă să tălmăciască în limba noastră şi opera poetică
tatea căruia se simt tot aşa de bine, ca şi ’u propria a scriitorilor străini.
lor intimitate, şi când ei încearcă plin urmare să tăl D-na Farago a izbutit să învingă toate aceste greutăţi,
măcească şi ’n limba noastră multele frumseţi pe cari în «Traducerile libere* pe care le-a făcut din cei mai
le-au spicuit cu multă luare aminte din opera poetică a subtili poeţi francezi, şi ca simţire şi ca gândire. D-sa
«poetului iubit şi preferit», o fac dintr’o curată necesitate nu s a apropiat decât de acei poeţi, cu a căror operă a
sufletească, o fac ca şi cum s’ar inspiră din propriul lor avut o îndelungă convieţuire şi spre care a simţit că o
fond de simţire, căci toate acele frumseţi au pătruns îndreaptă o adâncă înrudire sufletească. Asimilându-şi
adânc în sufletul lor, printr’o îndelungată asimilare, şi complet fondul poeziilor pe care le-a tradus, d-sa a izbutit
trăesc acolo o viaţă intensă, stârnind răsunete noi, să se emancipeze de sub înrâurirea formei originale şi
nuanţe proprii de simţire, 'şi tinzând cu necesitate spre să tălmăcească ace! fond, cu desăvârşire însuşit, într'o
o nouă întrupare, spre un nou vestmânt, care va fi limba formă nouă, în forma limbii noastre, cruţând şi păstrând
noastră. nealterată comoara de frumseţi, pe care a străinutat-o
*
dintr’un vestmânt intr’altul.
Nimic mai greu, decât să tălmăceşti dintr’o limbă în- Fiecare poezie a stăruit răsunete adânci şi a răscolit
tr’alta, fondul de simţire şi de cugetare al unei poezii. simţiri puternice în sufletul său, încât în faţa ei, d-sa
Cu mult mai uşor e să traduci un roman, o piesă, o s’a inspirat şi în mod firesc, s’a simţit îndemnată să redea
povestire. in limba noastră fondul acelei poezii, fond colorat, in
într'un roman, sau într’o piesă, lucrurile au desfăşu culoarea propriei sale simţiri şi însufleţit sub lumina
rare mai largă şi sunt înfăţişate inţr’un cadru mai extins unei noi inspiraţii. Şi aşâ, rând pe rând, ne-a redat în
şi într’o formă de exteriorizare obiectivă, încât traducă limba noastră, in cea mai aleasă şi mai nouă limbă, într’o
torul poate mai cu înlesnire să-şi însuşiascâ fondul, lucrul formă curgătoare şi firească, un strălucit mănunchiu de
cel mai de căpetenie, şi să se desfacă de sub robia «formei* poezii, culese din cei mai distinşi poeţi francezi, vechi şi
în care acel fond a fost îmbrăcat în clipa plăsmuirii, noi, începând cu adânc-cugetătorii Guyau şi Sully Prud-
într'o poezie e cu totul altfel. Aci fondul e cu totul su homme, cu subtilii Verlaine şi Henri de Regnier, şi sfâr
biectiv. El izvoreşte din cele mai dinlăuntru adâncuri su şind cu poeţii mai vechi, cu Villon, Malherbe, Marot, Ronsard.
fleteşti ale poetului şi are prin urmare un caracter cu Ca o dovadă de modul fericit, in care traducătoarea
totul intim: subtilităţi de simţire şi scăpărări de cuge a izbutit să-şi însuşiască fondul şi să se desrobească de
tare aşa de proprii poetului şi exprimate într’o formă forma originală, reproducem aci următorul cântec al lui
aşâ de concentrată, încât cu multă anevoinţă va putea Villon, scris acum 600 de ani, pe care d-na Farago l-a
cineva să şi-l asimileze complect, să şi-l facă al său, tălmăcit într’o strălucită formă populară: