Page 3 - 1908-08
P. 3

LUCEAFĂRUL

                      REVISTA ILUSTRATA pentru literatura Şl artA. apare de douAori pe lună
                               sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
        Colaboratori:  I.  Adam,  I.  Agârbiceanu,  Z.  Bârsan,  G.  Bogdan-Duică,  Dr.  I.  Borcia,  Dr.  T.  Brediccanu,
        I.  Ciocârlan,  V.  Cioflec,  Al.  Ciura,  Maria  Cun|an,  I.  Duma,  Elena  Farago-Falma,  O.  Goga,  Dr.  I.  Lupaş,
        Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
                                      I. U. Soricu.


                                           Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.

                                 Bădicul Pătruţ.

          în  topirea  zăpezilor  de  primăvară,  pe  drum  e   —  De  pe  partea  asta  putem  fi  liniştiţi.  în
        numai  cir  şi  părăiaşe  ce  şerpuiesc  ca  nişte  bi-   semne  de  acelea  nu  mai  crede  nime  astăzi.  Vâr­
        ciuri  de  lumină.  La  uşa  crâşmei,  care  cum  dă   colaci  nu-s  cum  nu  sunt  acum  la  mine  în  palmă
        să  intre  îşi  izbeşte  mănios  cizmele  de  podele,   bănuţi.
        şi  mocirla  se  ’mprăştie  în  toate  părţile.  în   Oamenii  însă  îşi  aveau  credinţele  lor  şi  pe
        crâşmă  s’adună,  rând  pe  rând,  oaspeţii  obişnuiţi,   lângă  aceasta  ţineau  tare  mult  la  Pătruţ.  De  o
        să  bea  o  jumătat’  de  vin,  să  joace  o  păreche   parte  că  înainte  vreme  ţinuse  bădicul  crâşmă
        de cărţi. Bădicul Pătruţ niciodată nu lipseşte.  mare,  ii  ospătase  pe  toţi  de  multeori,  iar  de
          Vine  cu  pieptul  înainte,  încordat  ca  un  militar.   altă  că  era  om  de  nu  se  clătea  iac’aşâ  de  orice
        S’aşază  unde  vede  că-s  mai  mulţi.  îşi  trage  un   vânt.  Român  să  fi  fost,  care  să-l  poată  în­
        scaun,  se  îndeasă  între  oaspeţi,  ascultă,  privind   frânge  pe  Pătruţ.  Că  de  aceea  nu  mai  ţine  dânsul
        cu  ochii  iuţi  la  cei  de  faţă,  dar  el  la  ’nceput  nu   crâşmă  acum.  Vârtutea  lui  de  român  i-a  adus
        zice  nimic.  într’un  târziu  îşi  scoate  de  după   pacostea  pe  cap.  Că  eră  înaintea  unor  alegeri
        şerpar  gazeta,  îşi  încruntă  sprâncenele,  îşi  în­  de  deputat,  şi  venise  un  străin  să-l  îndemne  să
        creţeşte  fruntea,  foaia  despăturată  o  ţine  departe   ţie  cu  Iuda.  Da  bădicul  i-a  pus  mâna  ’n  piept
        cu  amândouă  mânile  întinse,  şi  se  pare  adâncit   şi  i-a  dat  vânt  pe  uşe  afară.  Atunci  a  venit  un
        de tot în cetire.                 finanţ şi a început cu ameninţările.
          Dupăce  se  pare  c’a  terminat,  zice  aşâ  pentru   Bădicul  l-a  tot  ascultat,  şi  când  acesta  n’aveâ
        sine  de  treiori  »hm,  hm,  hm«,  clatină  din  cap,   ce  să  mai  zică,  l-a  luat  de  mână  şi  l-a  dus  la
        şi pare foarte abătut.            părete.
         —  Ce-i,  bădicule  Pătruţ,  ce  s’a  mai  întâm­  —  Vezi, domnule, chipul de colo, hârtia aceea?
        plat iară?                         —  Văd.
          Acesta  se  ’nsenină  deodată,  pune  gazeta  pe   —  Dac’o  vezi,  mi-ai  şti  spune  cine-i  iscălit
        genunchi,  şi  zice  c’un  glas  încordat,  ca  şi  când   acolo ?
        ar ceti ş’acum din foaie:          —  Cum să nu, directorul de finanţe.
         —  Ce  să  se  mai  întâmple,  frate,  spune  că  vin   Bădicul aci zâmbi pe supt mustaţă:
        iar  răşmiriţile,  cu  lăcuste  pe  câmpuri,  cu  foa­  —  Mi  se  pare  mie  că  nu-i  fi  D-ta  acela,  şi-l
        mete  pe  oameni  şi  pe  dobitoace.  Ci-că  departe   privi in batjocură din creştet până ’n tălpi.
        prin  ţara  muscălească  s’ar  fi  ivit  şi  semne  ’n   —  Apoi  vezi, dacă  veniâ  chiar  el,  care-i  iscălit
        soare şi ’n lună. Chip de vârcolaci, pare-se!  să-mi  zică:  bade,  dacă  nu  votezi  cu  noi,  perzi
         Oamenii  întorc  capetele  şi  privesc  miraţi  la   licenţa,  poate  că  tot  mai  credeam.  Dar  cu  D-ta
        Pătruţ.  Acesta  clipind  des  din  ochi,  îşi  ţine  capul   nu vreau să stau de vorbă.
        plecat  pe  gazetă,  ca  şi  când  ar  vrea  să  mai   Cela  s’a  dus  ca  din  puşcă,  dar  după  alegeri
        scoată  ceva  de  acolo.  Unul  mai  tânăr,  ţine  să-şi   bădicul  Pătruţ  a  trebuit  să-şi  încuie  crâşma.
        spună şi el cuvântul.            Dar  nu  i-a  părut  rău.  Nu  zău  lui!  O  spunea
   1   2   3   4   5   6   7   8