Page 8 - 1908-08

176 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1906.

in fie ce Sâmbătă, o lumânare? Să-i fi sămâ- putea vedeâ căutătura rugătoare a ochilor lui
nând cum samănă două picături de lapte? Murat, ce de zis, nu voia să-i zică nimic.
Tare se temea de asta şi mult îl înjunghia Lui Mitruţ, fie că n’aveâ altcum, fie că-şi
în inimă atunci. Că ce folos de toate însuşirile făcuse o socoteală, ii dedeâ mână tot slobodă
bune ce vedea întrupate în copil! Ce folos că ca şi tatăl său, dar când îngrijitorul lua prea cu
averea n’o să se risipească şi o să se păstreze! binişorul pe vre-un ţăran, sau îl mustră prea
Ce folos de frumseţile trupeşti ale lui Andrei, cu dulceaţă pentru lenevie ori vre-o neregulă, se
cap tăiat al Iriţii, dacă n’o şti să-şi câştige inima năpustiâ asupră-i cu învierşunare, îl în vinovăţia
supuşilor lui după moşie. Ce folos! de necinste şi de tovărăşie cu hoţii şi trândavii ce
Gândurile astea-1 frământau mai mult, când eră risipesc avutul şi-l ameninţă c’o să-l alunge.
faţă ’n faţă cu An­ în zile de astea
drei, jucând obiş­ sc ’ntoreeâ acasă
nuita partidă de pi­ posomorit, trecea
chet. Băiatul schim­ deadreptul în odăile
ba talonul ori se lui, seferiâde orice
gândea ce să joace întâlnire, ocoliâ
şi tatăl său îl pri- privirile cuconului
viâ înduioşat, uită Isaie, se inchideâ
ce să joace, îi tre­ în casă, se tolănea
murau cărţile in pe sofale, pradă
mână şi scăpă câte neastâmpărului, se
un oftat înăbuşit, pe ’mbătâ, apoi se di-
care Andrei nici chisiâ, se gătea ca
nu-1 auziâ.f pentru mers la nun­
Când se ’ndreptă tă, cetiâ ce cetiâ, ori
vremea, în toamnă, eşiâ să se plimbe,
şi începu culesul singur, pe cărări
porumbilor, Murat, dosnice, prin crâng,
care pân’ aci lăsase purtând totdeauna
totul în grija lui şi din deprindere
Mitruţ, socoti de in buzunarul dina­
cuviinţă, să meargă poi al pantalonilor,
însuş.să privegheze un revolver încăr­
munca, culesul, dij­ cat.
muitul, căratul şi Lui cuconu Isaie
dusul la magazie, nu-i scăpă nimic
luând şi pe băiat cu din vedere, îi sân­
dânsul, ca să prindă geră inima de cele
inimă pentru ogor. ce vedeâ. Se simţiâ
Andrei, ca o maşină întoarsă, nu se ’mpotriveâ împins să cerce cu vorba pe lângă Andrei, să-l
la nici una din vorbele tatălui său, îi împlinea abată dela cruzimile lui, să-i spună, frumos şi
toate dorinţele şi se arătă ascultător. Luă seama blând, că nu e bine ce face, să-şi schimbe firea,
la munci, la mijlocirile blajine ale bătrânului, şi plecă hotărît, crezând că şi-a adunat toate
când se făceâ vre-un lucru pe dos, la porunci puterile, dar picioarele i se împotriveau, mergeâ
şi nu se amestecă decât când i se păreâ că vre-un până la jumătatea sălii şi când zăriâ uşa odăii
învoit se abate, că vrea să ’nşele de sub ochi. lui Andrei prin întunerecul colţurilor, se răz-
Dar nu făceâ ca Murat să ţină de rău, cu bu­ gândeâ şi se ’ntorceâ în odaia lui... Ziceâ atunci,
nătate şi să facă pe vinovat să se căiască, — că e mai bine să rabde, să tacă, că de unde ştii
se ’nroşiâ, scrâşnea, înjură şi loveâ. se făceâ cum îl priveşte fiu-său, cum îl ascultă şi ce-i
straşnic, nu mai sămănâ a om şi nici nu mai zice. Şi tăcea, decât la cine ştie ce să se strâm-