Page 13 - 1908-09-10
P. 13

Nrul 9-10, 1908.           LUCEAFĂRUL                        205

                                     IC AR.

                 Trecut-au veacuri după veacuri,   Eră atât de dulce umbra,
                 Din noaptea când murind, Isuse,   Ce ne-ai lăsat-o tu, Isuse!
                 Întruchipai o lume nouă     Ne legănau atâtea vise,
                 Pe groapa unei lumi apuse;  Când altele erau răpuse;
                 Când sângele de subt cunună,   Domnia lumii viitoare
                 Curgând pe fafa ta uşor,    Tu singur ne-o făgăduiai,
                 Te mângâia, ca mâna caldă,  Urmaşii lui Adam în tine
                 Ca mulţumirea tuturor...    Visau al veşniciei rai...
                 In urma ta, venit-au alţii,  Dar azi, când adevărul  arde
                 Vestind o nouă ’nvăfătură   Topind în suflete avântul,
                 Şi, ucigând înşelăciunea    Când glasul său ne tot şopteşte
                 Făgăduinfii din scriptură,  C'al nostru e numai  pământul,
                 Au ridicat în mâini făclia   Când cerul —boltă ferecată
                 Simbolului adevărat         A temniţei ce geme jos —
                 Şi ţi-au strigat: „Isuse, vino,   E numai visul altor vremuri:
                 Că ’n orice om e un Pilat!  Fermecător — dar mincinos, —
                              Eu tot mă ’nalj spre fericirea
                              Visată ’n zările senine
                              Şi simt învătătura-ji toată,
                              Necontenit sporind în mine,
                              Şi sbor mereu... mereu spre tine...
                              O clipă doar sânt fericit...
                              O clipă numai.................
                              .....................Ce făclie
                              Aripile mi le-a topit?
                                                Victor Eftimiu.

























                                  Er. Storck, Portrete.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18