Page 17 - 1908-09-10

Nrul 9-10, 1908. LUCEAFĂRUL 209

Expoziţia anuală a „Tinerimei artistice .
44
Bucureşti, 20 Martie 1908. şeşte cu atâta graţie firească, modestă, de sine
S’a deschis în sfârşit mult aşteptata expoziţie înţeleasă şi cu atâta pricepere şi desinteresare,
a «Tinerimii artistice*. Anii ei, puţini la număr, încât e peste putinţă să nu trezească puteri
se pot socoti pe degete: sunt tot atâţia cât şi adormite sau descurajate, să nu puie oţel în
sufletele ce poartă Românul în piept. Nu cre­ voinţa celor afirmate, să nu stârnească altele
deţi că aceasta e de bun augur? O confirmare noi şi să nu le încleşte pe toate la lupta nobilă
stă în faptul pozitiv, că Societatea aceasta, ca şi înălţătoare de întrecere pe tărâmul artei.
un Făt-frumos cătră scumpa-i Cosinzeana, a Nu-i fără înţeles dar, că numărul artiştilor
păşit înainte şi şi-a întărit genunchii în mersu-i la noi s’a prea înmulţit în anii din urmă. Ca­
spre ideal — anul acesta mai mult ca oricând. talogul numeşte 39 de expunători cu 185 de
Inspirată de sentimente mai generoase, ea şi-a lucrări de artă, Dacă adăogăm la aceştia o seamă
lărgit porţile şi a primit la sânu-i un mai mare de artişti şi diletanţi cari nu figurează la ox-
număr de membri profani — amatori şi bine­ poziţie, pricepem cât de mare e numărul lor
voitori — şi totodată, cu ajutorul ministrului într’o ţară cu un atât de mic trecut artistic şi
de culte, a isbutit, chiar în sesiunea aceasta, să mai ales cu un atât de restrâns public iubitor
fie recunoscută din partea Camerilor ca per­ de artă. Cifrele sunt vorbitoare; mulţimea pro­
soană morală. Ceeace e un însemnat câştig ducătorilor presupune un public consumator şi
în ochii publicului mare. Prin vaza şi încre­ ne sileşte a corecta întru câtva părerea pesimistă
derea ce şi-o dobândeşte astfel, ea îşi sporeşte a unora, cari nu vreau să creadă în «progresul
drepturile şi putinţa de a-şi îndelungă traiul; acestei ţări« ca şi în «vitalitatea acestui neam«.
isbânda atârnă acum de virtuţile ce vor şti să Cuminte a fost că artiştii ce au organizat
desfăşoare artiştii noştri, cari nu alcătuesc o aso­ expoziţia s’au gândit să cinstească memoria
ciaţie sau companie de interese particulare, ci marelui lor înaintaş Grigorescu, expunând câ­
o parte din avangarda mândriei şi culturii na­ teva pânze de-ale lui din posesia dlui A. Vla-
ţionale. Aiurea, fără îndoială, atribuţiile unei huţă şi aninând subt ele o coroană de lauri —
asemenea societăţi pot fi micşorate, arta poate lauri meritaţi de maestrul care, pentru întâia
fi coborită chiar la rolul de slujnică a celor dată, a cântat şi a îndumnezeit prin farmecul
favorizaţi de soartă — la noi nu. Pe lângă me­ culorilor frumseţile patriei sale.
nirea ei distractivă şi recreativă, ea trebue să Golul ce a lăsat în urmă-i acest maestru,
ne educe sufletul şi ochii, să iniţieze şi să pre­ netăgăduit lucru, e mare. Şi mulţi se întreabă,
gătească publicul nostru, în mare parte încă dacă generaţia de faţă sau cineva din această
naiv şi neştiutor, spre a fi vrednic să intre în generaţie îi putea luă locul. Dorinţa e legitimă,
templul frumosului. E o religie, care are nevoe dar întrebarea e rău pusă. E tot atâta ca şi când
de preoţi pricepători de înălţimea şi sfinţenia ei. te-ai întreba: Eminescu a murit, şi cine îl va
De acest adevăr pătrunşi, reprezentanţii în­ înlocui ? Pe Eminescu nu-1 poate înlocui decât
drituiţi ai frumoaselor arte la noi, caută să dea Eminescu, un alter-ego pentru el nu există...
expoziţiei un caracter cât mai solemn şi impu­ Tot aşa e şi cu Grigorescu. Nici unul din ge­
nător. Şi din fericire an în fruntea lor o preo­ neraţia actuală sau viitoare n’o să-l întreacă —,
teasă—în felul marinimoasei Ifigenii din Taurida pentru motivul simplu, ca nici unul n’o să
— o patroană foarte nobilă şi distinsă, de care facă ce a făcut el în felul său, nici unul nu
ar fi mândră orice propagandă estetică din lume: se va identifică cu geniul său. Dar frumosul, fie
e A. S. R Principesa Maria, care nu asistă ol şi naţional, are multe, nesfârşite concepţii şi
numai formal la festivitate, nu se mărgineşte forme, tot atâtea câte sunt şi talentele crea­
numai să spue o vorbă de încurajare, ci se toare.
coboară între ei, reţine pentru sine anumite lu­ Nu trebue dar ca printre tineri să căutăm
crări de artă şi ia parte chiar ca expunătoare artişti asemenea lui Grigorescu sau grigorescieni,
printre simplii muritori. Şi acest rol îl săvâr­ ci personalităţi, temperamente artistice; dacă
9