Page 20 - 1908-09-10

212 LUCEAFĂRUL Nrnl 9-Î0, 1908.
fata de »Pe prispă*; silueta ei plastică e încre­ tină. D-sa are compoziţia cea mai mare în ex­
menirea unei fiinţi, care urmăreşte cu îndărăt­ poziţie: «Christus consolator«. E un reflex de
nicie un gând sau visează ca după o nenorocire. artă apuseană, dar însemnată prin studiul în­
Visul ei e un coşmar. Pictorul ne mai dă două grijit al caracterelor, prin construcţie şi desemn;
«Impresii de târg«; bălţătura târgului e bine re­ poarta mare arcuită din fund, de unde curge
dată prin pictura sa de pete. mulţimea spre a se grupă in jurul lui Hristos,
Ipolit Strâmbii reprezintă o altă lăture măreşte caracterul monumental al lucrării.
a impresionismului. El se ocupă cu redarea Despre Kimon Loghi am vorbit în altă
sinceră şi conştiincioasă a naturii şi mai ales parte mai pe larg şi nu mai vreau să stăruiu
a efectelor de lumină. Şi aici se arată uneori aici. De altfel d-sa nu ne prezintă acum decât
vrednic de atenţie. Cine vrea să se convingă, numai două pânze noi, »Primă vară* şi «Adieri
să arunce o privire la cele câteva pânze mai de primăvară*, care fac parte din noua fază a
mici ale sale («Fata cosând«, »In aşteptare®, picturii sale, fază de maturitate şi deplină
«Studiu în plin aer«, «Fructieră cu mere«). emancipare.
Compoziţia sa mai mare »In faţa oglinzii* e o Amândouă sunt de un efect coloristic, care ne
încercare nereuşită. Aranjamentul e defectuos, co­ răpesc ochii şi ne sugerează ritmuri do o deli­
lorile sunt cam crude. Asta e o dovadă că pictorul cioasă poezie lirică.
nu şi-a găsit calea. Noi l-am sfătui să pără­ Lu cili an continuă cu pictura florilor, cu
sească problemele luministe inspirate de rafi­ aceeaş sârguinţă şi ştiinţă ca şi până acum.
năria stofelor de mondene şi să se consacre Oarecari senine de oboseală şi repetiţia ce se
lumii sale proprii mai simple şi sănătoase de păs­ observă la el ne ispiteşte să credem că talentul
tori şi ţărani, unde suntem siguri că, dacă va său şi-a dat cuvântul din urmă.
lucră fără inspiraţii străine, paleta sa, ajutată de Grant ne dă un buchet variat de acvareie,
multa sa ştiinţă de desemn, ne va da lucruri din care unele ne sunt cunoscute dela expo­
vrednice de Grigorescu. ziţia sa personală de astă toamnă. Sunt lucrări
Un loc aparte printre pictorii noştri ocupă pline de viaţă şi drăgălăşie. Artistul trăieşte cu
Artachino, al cărui panou e compus din 13 drag într’o bogată lumină de primăvară. Soare
picturi, mai toate vederi de stradă sau de ma­ şi flori, belşug vegetal, cu vederi de case ţără­
hala din Sofia, unde d-sa lucrează la decorarea neşti sau colţuri de pământ rupte dela ţară cu
bisericei române. Omogeneitatea lucrărilor sale caracter specific românesc — iată tema favorită
vorbeşte de o personalitate artistică recunoscută a lui Grant. In această privinţă e un Grigo­
de mult şi pe care n’o putem trece cu vederea. rescu, care însă nu se sfieşte de realitate, şi
D-sa se mărgineşte la înfăţişarea clară, exactă de aceea nici nu se satură detaliindu-o. Maniera
şi rece a naturii, nu însă în felul lui Strâmbii, ci sa e nobilă, dar minuţioasă şi rece. Voiţi să vă
mai mult ca o masă materială, plastică, intere­ convingeţi de idila şi poezia reală din care se
santă prin sine însăşi şi prin aspectul armonios hrăneşte sufletul ales al pictorului ? Staţi un
al întregului. Pentru aceasta îi e deajuns o moment în faţa acvarelelor sale, »Râul târgului
gamă simplă de colori neutre, printre cari pre­ Câmpulung*. «Lenevia*, »In pridvor« : în toate-i
feră mai cu seamă pe cea cafenie-galbenă sau parc’ă răsfrânt cântecul de veselie al unei cio­
lemnie, ceeace dă plăsmuirilor sale o rigiditate cârlii bete de senin şi de raze.
cam neplăcută, dar compensată prin îndemâ- Mai vine apoi un rând de pictori, din cari
narea-i tehnică cu care prinde efectele naturale abia unii să ivesc ca individualităţi deosebite.
(bunăoară zăpada şi nuanţele ei rezultate din Printre ei putem cită pe I. Steriadi, cu ve­
călcare, umezeală şi umbră). deri de oraşe spaniole, pe Mărcii Ie seu cu
Un tălmaciu nu mai puţin harnic şi isteţ ai na­ scena sa de interior «La Pian«, care ne desco­
turii e pictorul Vermont, care-i atât de cunoscut pere unele calităţi de factură, pe Miitzner
publicului prin meritoasele-i lucrări anterioare. cu «Toamna*, în care câmpul cu vegetaţia sa
Puţinul ce expune acum e alcătuit mai mult nu sunt lipsite de adevăr, şi în sfârşit pe Că-
din schiţe, în cari însă nu e greu de-a recu­ pidan cu un profil drăguţ de femee.
noaşte mâna unui maestru cu îndelungată ru­ Printre desemqători, afară de bune gravuri