Page 26 - 1908-09-10

218 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1908.

Sângele Solovenilor.
(Sfârşit.)
Andrei s’a sculat de dimineaţă, şi-a întins — Bine; te iau, fiindcă cunoşti locurile şi
braţele în sus, s’a scuturat de lene, a căscat, s’a o să mi le arăţi... Se zice că eşti iscusit şi
frecat la ochi, s’a gândit la ce a visat, s’a dat că-mi poţi fi chiar de folos; eu mă cam îndoesc,
jos, s’a îmbrăcat, s’a gătit la oglinda dulapului dar o probă nu strică... Mergi acum de vezi
ce-l arătă dela creştet până la glesne, s’a stro­ pe ce cal pui ochii, cată să-mi fie pe plac, bun
pit cu parfumuri, şi a sunat. A trimis pe Ca- şi frumos ... Te poţi duce... Andrei ar fi
tinca să cheme pe Mitruţ. voit s’adauge »şi blând*, dar nu-i veniâ la so­
îngrijitorul pleacă din ogradă, neştiind ce să coteală şi se şi simţiâ strâmtorat dinaintea lui
creadă despre chemarea asta. »I-o ti căşunat iar Mitruţ. După eşirea lui, Andrei chemă iar pe
pe mine, cine ştie ce-mi mai găseşte* — se Catinca, şi-i lăsă vorbă să spună lui Murat că
gândiâ, suind scările conacului şi indreptându-se iese pe moşie şi nu ştie, dacă s’o întoarce de
pe sălile din stânga, unde sunt odăile domni­ prânz. Bătrâna îndrăzni să-i spună că boierul e
şorului. »Ce i-o mai fi trăsnit prin cap de mă singur in ietac, dându-i a ’nţelege, că i-ar merge
chiamă! Mi-o mai găsi oare un nod în papură la inimă bătrânului să-l vadă pe fiu-său până
ca să mă loviască.« a nu plecă. Andrei însă, încăpăţânat, se făcea
Bate încetinol la uşe şi aude glasul sunător că nu pricepe şi sgorni pe Catinca cu un semn:
şi înţepat al lui Andrei, care-i strigă să intre. — Haid’, du-te, — şi mie' să ştii, să nu-mi
A câştigat mult la vedere, domnişorul; obrazul răspunzi niciodată, nici să-mi dai poveţi, să
îi e alb şi plăpând, s’a mai îngrăşat, parc’a mai ştii, să-ţi intre pe urechi. Catinca se uită la
şi crescut, aşa, cel puţin, arătă în hainele de el, îl măsură compătimitor, nu mai spuse nici
călărie ce-a îmbrăcat: jachetă cenuşie, de postav, o vorbă, dar îi păru rău că la început nu-i
vestă la fel, pantaloni negri, bozonaţi, strâmţi împărtăşise nimic despre boala lui Isaie de peste
dela glesne la genunchi şi largi în sus până noapte şi c’aşteptâ pe doctorul. Eşl, agale, şi se
la brâu, de-i fac la spate ca un colac, o cro­ duse la cămară, de mai puse nişte uscături,
ială franţuzească, cisme de iuft rusesc ce mi­ nişte afumături de gâscă, în zembilul cu me­
roase plăcut, pinteni cu curele, mănuşi de piele rinde.
do căprioară, pe cap pălărie de pâslă subţire şi Nu trecu mult şi se întoarse Mitruţ, cu vorba
mătăsoasă. Surâde şi ochii sticlesc vioi: că sunt gata caii. Andrei aprinsese o ţigare
— Am de gând să fac o recunoaştere prin şi eşiâ fluerând; o luă pe din dos, pe scara,
locurile moşiei pe cari nu le-am văzut încă. ce da in fundul curţii, pe la bucătărie. Dina­
Dacă n’ai altă treabă să mergi cu mine, ca să-mi intea grajdurilor îl aştepta un argat ţinând calul
arăţi. Alege-mi calul cel mai bun, să iei şi un de căpăstru. Floricel ţinea calul lui Mitruţ şi
argat, să ducă merindele pregătite de Catinca: alt argat se ’ndeletniceâ cu aşezarea zembilului
de prânz nu mă întorc. O să mergem mai cu merinde pe oblâncul şelii altui cal de muncă.
întâi la pădure, dup’aia coborîm la Dunăre, voi Andrei ocln calul ce-i fusese ales, se aruncă în
să cunosc şi meleagurile de baltă, păpurişul şi şea cu înlesnire, trupul lui subţire şi mlădios
grindurile. Gândeşte-te la un loc mai prielnic ajutându-1. Calul pe care i-l alesese Mitruţ,
unde să pot poposi pentru mâncare ... Mitruţ era cu adevărat frumos, castaniu, cu ochii vii,
eră bucuros că-1 vedea intr’alte toane, i se părea cu coamă bogată, înalt, cu picioare subţiri,
altul Andrei şi, uitându-şi de toate năcazurile par’eă erâ arătos, dar foarte blând, cel mai cu­
ce-i făcuse, îi spunea voios: minte cal, îl călăriâ îngrijitorul în fiecare di­
— Din spre baltă, dacă ajungem nu-i de mineaţă, când dormiâ Andrei, ca să-l aibă gata
lipsă să mai căutăm loc de masă: o să dăm de şi să nu-1 dea de ruşine când i-o veni gustul
hanul morii lui Brodeală ... E umbră de sălcii şi de călărie.
dac’o fi răcoare găsim bună ospătare in han, se Andrei băgă de seamă că Mitruţ şi-a încins
slujeşte bine şi curat, poate s’aibă şi peşte pro­ taşca cu poşuri şi că şi-a luat şi puşca cu dânsul.
aspăt... Dacă ştiam mai de vreme, trimeteam vorbă. Asta-1 puse la îndoială: