Page 29 - 1908-09-10

Nrul 9—10, 1908. LUCEAFĂRUL 221

perise capul şi-şi trecea degetele reci pe frunte. nesocotinţă a lui Andrei acum că cutreerâ singur
I se părea că mintea i s’a închegat, că în capul cu Mitruţ şi se îngroziâ de răsvrătirea dreaptă
lui nu mai încape nimic: ori tidva îi eră prea a asupritului.
mică pentru năvala gândurilor ce-i ciocneau ca O bură de ploaie şi un firicel de vânt îl în­
pe o nicovală, ori prea mare, şi-i hăuiau în- viorează puţin pe cuconul Isaie, altfel i s’ar
tr’un gol. aprinde creerii, şi ar strigă ca o fiară, şi ar plânge.
La plecare, vierul îi spuse ce fel de recoltă Bagă de seamă că-i pe sfârşit calea şi că se
socoate să scoaţă ăst timp, şi-i dete părerea pentru apropie de casă. Iată Gârşiţa ce şerpue sglobie
cumpărătoarea câtorva buţi noi: şi spumoasă printre livezi, iată podişca după
— Bine, răspunse Murat, suindu-se în docăraş, Gura Sabatului, iată împrejmuirea de zid a curţii
am să dau vorbă îngrijitorului. Dar când pomeni cu duzii de-alungul şi cu muşchiul verde pe co-
do îngrijitor îşi aduse aminte că e Mitruţ, şi perişul de olane, iată conacul.
Mitruţ erâ plecat cu fiu-său Andrei, şi Andrei Trăsura intră pe porţi şi se opreşte la poalele
era fratele mai mic al lui Mitruţ, şi el ură de pridvorului; cuconul Isaie se dă jos; urcă sus
moarte pe Mitruţ, — şi cine ştie cum o să-şi şi cade zdrobit pe jilţul de afară. Se iveşte
răsbune Andrei împotriva lui Mitruţ, fiindcă nu Catinca cu şorţul dinainte, cu mânile unsuroase
şi-a putut îndestulă pofta de a-1 bato cu vergile şi încărcate de rântaş, cum vine dela bucătărie
in ajun. Ştia cuconu Isaie de ce e în stare furia şi îl întreabă de nu-i e foame. Isaie Murat
Solovenilor, ştia el ce cumplit îşi răsbunâ Iriţa, n’aude sau nu poate răspunde; vede c’a rămas
o femeie, pe roabele ei, când mijlocia el cu bu­ cu pălăria pe cap şi se descopere; se scoală, îşi
nătate să le scape din ghiarăle răposatei, dar- trânteşte mincicovul într’un belciug din cuier;
mi-te Andrei, ce erâ al ei cu chipul şi sufletul. păşeşte, îmbătrânit, prin săli şi trece în ietacul
li părea rău că nu se pusese de-a curmezişul lui de culcare iar ochii i se opresc pe puştilo
de dimineaţă, că nu se sculase mai de noapte prinse în nişte coarne de cerb. Catinca care în-
ca să chieme pe Mitruţ, să-i facă socotelile şi înţelege ce fel de sbucium sdruncină sufletul
să-l slobozească. Vedea iară, cum în ajun, la stăpână-său, se şterge de unsoare pe mâni cu
grajd, flăcăul aşteptă supus să-i cadă vergile pe şorţul ce-i sta prins cu şireturi pe şolduri, îl
trup din porunca lui Andrei, vedea ochii recu­ apucă binişor de mână, îl trage afară ca pe un
noscători ai îngrijitorului, când mijlocise el in­ copil şi pe când ochii ei stau gata să picure, ai
trând pe neadăstate şi punând capăt pregătirilor bătrânului s’au şi înnecat de lacrămi... Dar
sălbatice ale lui fiu-său. Dar ştia însă, coconul bătrâna se ţine bine, nu se dă slăbiciunii:
Isaie de ce e în stare o mlădiţă de Murat, când — Ia fă bine de-ţi vezi de sănătate, boerule...
mândria i se răneşte, bănuiâ că nici în ajun Uită-te! Da ce, eşti prunc micuţ Dumniata? Ia
Mitruţ n’ar fi lăsat nepedepsit pe Andrei, dacă lasă, mă rog, şi vin’ la masă, să vezi ce mai
o vergea i-ar fi atins trupul, şi se temeâ de vre-o mămăliguţă ţi-a pregătit, cu mânile ei, Catinca.
Caton Thcodorian.