Page 33 - 1908-09-10
P. 33
Nrut-9—10. 1908. LUCEAFĂRUL 225
aprobări, pe când alegerea dlui Zamfirescti a surprins din sesiunea de primăvară a înaltei instituţiuni de cul
oarecum, din cauză că lumea literară aşteptă sa vadă pe tură Pentru premii nu s’a manifestat uu interes special,
Coşbuo în rândul nemuritorilor, sigur fiiud că poetul nefiind anul acesta premii cu destinaţii literare. Singura
nostru este un art st de o valoare mult superioară lui carte de interes obştesc, luată in consideraţie şi premiată,
Zamfirescu. Dar se vede că lui Coşbuo îi se reservă un este lucrarea dlui Radu Rosetti (a istoricului Rosetti, nu
scaun pentru o dată viitoare. — Delavrancea, astăzi om a poetului, care nu mai e luat în seamă de nimeni) despre
politic şi străin de mişcarea literara, a fost ales membru «Pământ şi săteni», a cărei răspândire şi în Ardea! ar fi de
coresponleut al Academiei. dorit, — dl Rosetti fiind unul dintre cei mai buni cunoscători
Aceste sunt, în linii generale, întâmplările de seamă ai trecutului ţăranului român şi a stării lui economice.
Din literatura străina.
(Urmare.)
S y n n o v e S o l b a k k e n ori numele lui , Aslak* şi de teamă să nu vie
de Bjornstjerne Bjornson. vorba şi de el, se trase mai îndărăt.
Băieţelul care-1 trăsese de pe bancă, şedea pe un — Astea nu s de tine — îi zise mamă sa
scăunel lângă un bătrân, care moţăia la celalalt Synnovei — du te fată, du-te mai încolo; du-te,
capăt al băncii, şi de câteori da copilul să se ri când îţi spun!. .. — Synnove se dete cam
dice, bătrânul se trezea, şi-i da un ghiont în spate. supărată la o parte. Torbjorn se apropie de
— Nare de gând să se mai uite, îşi zicea ea şi, o clipă, stătură amândoi nemişcaţi, ui-
Torbjorn şi orice panglicuţâ roşie, care flu tându se unu la altu. Deodată ea isbucni:
tura pe dinainte i îi aducea aminte de Synnove; — Pfuil
fiecare icoană, frumos zugrăvită, din biserica — De ce pfuif
veche, era întocmai atât de mare' sau ceva — Pfui, pfui 1 să-ţi fie ruşine 1
mai mică decât Synnove. — Da ce am făcut eu ?
Uite uite că şi arată căpşorul. Dar cum dădu — Te-ai bătut în biserică — şi tocmai când
cu ochii de el şi-l trase supărată înapoi. cetea popa rugăciunea — pfui!
Dascălul şi preotul apărură din nou. Clopo — Aşa e — dar e mult de atunci. Se gândi
tele începură a suna şi credincioşii se ridicară. ea ce se gândi şi i se păru că are dreptate;
Tată său şi omul bălan, vorbind încet, tre apoi îl întrebă:
cură dincolo, la băncile femeilor. — Tu eşti Torbjorn Granliden?
O femeie, tot bălană, veni spre ei; zimbeâ — Da, — şi tu Synnove Solbakken, nu?
şi ea, dar nu chiar aşa voioasă. Era mică de — Da. Am tot auzit că eşti un băiat cuminte.
stat, trasă la faţă şi ţinea pe Synnove de mână. — Nu-i adevărat; acasă, eu sunt cel mai rău
Torbjorn se duse drept la Synnove, dar ea dintre toţi.
se trase ’ndărăt şi s’ascunse în rochia mame si — I-a auzi! asta n’am mai pomenit... strigă
strigând: ,Dă-mi pacel* Synnove bătând în pălmuşoare ...
— Mititelul ăsta, se vede că n’a mai fost la — Mamă, mamă, ştii ce zice ?...
biserică, zise femeia Cea slabă şi-i puse binişor — Taci şi pleacă! îi răspunse mamă-sa. Şi
mâna pe cap. ea se întoarse încet de tot, de a’ndăratele, cu
— Nu. De aceea se bate ca un prost, când ochii ei mari, albaştri, ţintă la maică-sa.
îi trece pragul pentru 'ntâiaş dată. — Eu am auzit că tu eşti aşa cuminte, zise
Torbjorn se uită ruşinat la ea şi apoi la Torbjorn.
Synnove, care i se păru şi mai încruntată. Ie — Da. Câteodată, când învăţ bine.
şiră împreună: părinţii povestind, iar Torb — Adevărat că pe la voi geme pământul
jorn pe lângă Synnove, care se acăţâ tot de strigoaie şi de spiriduşi? întrebă Torbjorn,
mai tare de rochia mame-si. Pe băieţelul cu punându-şi o mână în şold, întinzând un picior
pricina nu-1 mai văzu. Afară, înaintea bise înainte şi proptindu-se pe celalalt, întocmai
ricii, părinţii se opriră. Torbjorn auzi de câteva cum făcea Aslak.
3