Page 33 - 1908-09-10
P. 33

Nrut-9—10. 1908.           LUCEAFĂRUL                        225
       aprobări,  pe  când  alegerea  dlui  Zamfirescti  a  surprins   din  sesiunea  de  primăvară  a  înaltei  instituţiuni  de  cul­
       oarecum,  din  cauză  că  lumea  literară  aşteptă  sa  vadă  pe   tură  Pentru  premii  nu  s’a  manifestat  uu  interes  special,
       Coşbuo  în  rândul  nemuritorilor,  sigur  fiiud  că  poetul   nefiind  anul  acesta  premii  cu  destinaţii  literare.  Singura
       nostru  este  un  art  st  de  o  valoare  mult  superioară  lui   carte  de  interes  obştesc,  luată  in  consideraţie  şi  premiată,
       Zamfirescu.  Dar  se  vede  că  lui  Coşbuo  îi  se  reservă  un   este  lucrarea  dlui  Radu  Rosetti  (a  istoricului  Rosetti,  nu
       scaun  pentru  o  dată  viitoare.  —  Delavrancea,  astăzi  om   a  poetului,  care  nu  mai  e  luat  în  seamă  de  nimeni)  despre
        politic  şi  străin  de  mişcarea  literara,  a  fost  ales  membru   «Pământ  şi  săteni»,  a  cărei  răspândire  şi  în  Ardea!  ar  fi  de
       coresponleut al Academiei.        dorit,  —  dl  Rosetti  fiind  unul  dintre  cei  mai  buni  cunoscători
              Aceste sunt, în linii generale, întâmplările de seamă  ai trecutului ţăranului român şi a stării lui economice.




                            Din literatura străina.
                                                                  (Urmare.)
              S  y n n o v e   S  o l b a k k e n  ori  numele  lui  ,  Aslak*  şi  de  teamă  să  nu  vie
                 de Bjornstjerne Bjornson.  vorba şi de el, se trase mai îndărăt.
         Băieţelul care-1 trăsese de pe bancă, şedea pe un   —  Astea  nu  s  de  tine  —  îi  zise  mamă  sa
        scăunel  lângă  un  bătrân,  care  moţăia  la  celalalt   Synnovei  —  du  te  fată,  du-te  mai  încolo;  du-te,
        capăt  al  băncii,  şi  de  câteori  da  copilul  să  se  ri­  când  îţi  spun!.  ..  —  Synnove  se  dete  cam
        dice, bătrânul se trezea, şi-i da un ghiont în spate.  supărată  la  o  parte.  Torbjorn  se  apropie  de
         —  Nare  de  gând  să  se  mai  uite,  îşi  zicea   ea  şi,  o  clipă,  stătură  amândoi  nemişcaţi,  ui-
        Torbjorn  şi  orice  panglicuţâ  roşie,  care  flu­  tându se unu la altu. Deodată ea isbucni:
        tura  pe  dinainte  i  îi  aducea  aminte  de  Synnove;   —  Pfuil
        fiecare  icoană,  frumos  zugrăvită,  din  biserica   —  De ce pfuif
        veche,  era  întocmai  atât  de  mare'  sau  ceva   —  Pfui, pfui 1 să-ţi fie ruşine 1
        mai mică decât Synnove.            —  Da ce am făcut eu ?
         Uite  uite  că  şi  arată  căpşorul.  Dar  cum  dădu   —  Te-ai  bătut  în  biserică  —  şi  tocmai  când
        cu ochii de el şi-l trase supărată înapoi.  cetea popa rugăciunea — pfui!
         Dascălul  şi  preotul  apărură  din  nou.  Clopo­  —  Aşa  e  —  dar  e  mult  de  atunci.  Se  gândi
        tele începură a suna şi credincioşii se ridicară.  ea  ce  se  gândi  şi  i  se  păru  că  are  dreptate;
         Tată  său  şi  omul  bălan,  vorbind  încet,  tre­  apoi îl întrebă:
        cură dincolo, la băncile femeilor.  —  Tu eşti Torbjorn Granliden?
         O  femeie,  tot  bălană,  veni  spre  ei;  zimbeâ   —  Da, — şi tu Synnove Solbakken, nu?
       şi  ea,  dar  nu  chiar  aşa  voioasă.  Era  mică  de   —  Da. Am tot auzit că eşti un băiat cuminte.
       stat, trasă la faţă şi ţinea pe Synnove de mână.  —  Nu-i  adevărat;  acasă,  eu  sunt  cel  mai  rău
         Torbjorn  se  duse  drept  la  Synnove,  dar  ea   dintre toţi.
       se  trase  ’ndărăt  şi  s’ascunse  în  rochia  mame  si   —  I-a  auzi!  asta  n’am  mai  pomenit...  strigă
       strigând: ,Dă-mi pacel*           Synnove bătând în pălmuşoare ...
         —  Mititelul  ăsta,  se  vede  că  n’a  mai  fost  la   —  Mamă, mamă, ştii ce zice ?...
       biserică,  zise  femeia  Cea  slabă  şi-i  puse  binişor   —  Taci  şi  pleacă!  îi  răspunse  mamă-sa.  Şi
       mâna pe cap.                      ea  se  întoarse  încet  de  tot,  de  a’ndăratele,  cu
         —  Nu.  De  aceea  se  bate  ca  un  prost,  când   ochii ei mari, albaştri, ţintă la maică-sa.
       îi trece pragul pentru 'ntâiaş dată.  —  Eu  am  auzit  că  tu  eşti  aşa  cuminte,  zise
         Torbjorn  se  uită  ruşinat  la  ea  şi  apoi  la   Torbjorn.
        Synnove,  care  i  se  păru  şi  mai  încruntată.  Ie­  —  Da. Câteodată, când învăţ bine.
       şiră  împreună:  părinţii  povestind,  iar  Torb­  —  Adevărat  că  pe  la  voi  geme  pământul
       jorn  pe  lângă  Synnove,  care  se  acăţâ  tot   de  strigoaie  şi  de  spiriduşi?  întrebă  Torbjorn,
       mai  tare  de  rochia  mame-si.  Pe  băieţelul  cu   punându-şi  o  mână  în  şold,  întinzând  un  picior
       pricina  nu-1  mai  văzu.  Afară,  înaintea  bise­  înainte  şi  proptindu-se  pe  celalalt,  întocmai
       ricii, părinţii se opriră. Torbjorn auzi de câteva  cum făcea Aslak.
                                                                    3
   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38