Page 40 - 1908-09-10

232 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1908.

O notă de atracţie a volumului d-nei Hodoş este fră­ E interesant de observat la H., cum ştie să ţese în
gezimea, căldura cu cari sunt descrise unele sentimente. caracterele persoanelor sale simţămintele şi gândurile, de
Telul cum se vorbeşte despre răzbunarea anilor do robie, cari e cuprins el însuşi. Cred că nu se înşeală nici acum
şi despre inima femeiască, are peeetia spontaneităţii, îţi critica când susţine că nota fundamentală a dramei ultime
dă fiorul sincerităţii. Gândiţi-vă numai la amărăciunea şi îşi are ca substrat real, frământările sufleteşti ale lui FI.
turbarea cu care pornesc oamenii împotriva «sângelui (ca în Florian Geyer, în «Clopotul scufundat», în «Două
blăstămat», — sau la gingăşia iubitoare, fermecătoare prin lumi» Einsame Menschen) etc.
toate amănuntele ei, cu care îngrijeşte Aniţa de Stoîe. Eroul dramei e Carol cel Mare, trecut de 60 de ani.
Cu aceasta ajungem însă, — ce năcaz te cuprinde când Carol e tipul caracterului de fier în istoria universală.
ceteşti «Martirii» aceştia: fiecare calitate îţi aduce aminte Se luptă şi scapă din cătuşele familiare, are veşnic înaintea
de un neajuns! — ajungem la faptul neexplicabil şi ne­ ochilor mărirea regatului, nimicirea duşmanilor credinţii
îndreptăţit prin nimica, la împrejurarea care-ţi rămâne creştine, asigurarea graniţelor împotriva răsvrătitorilor,
mai neînţeleasă din toată cartea. Stoie nu-şi mai cerce­ apărarea puterii papale contra atacurilor longobarde şi
tează mama dupăce iese din gimnaziu. Pare un lucru bizantine, răspândirea credinţei creştine; în sfârşit, e un
fără însemnătate, poate, unora din ceice n’au cetit ro­ spirit pururea activ. Nu numai cu spada ci şi cu puterea
manul, — dar trebue cetit ca să se vadă, în punctul artelor. Lamprecht îl caracterizează astfel în istoria ger­
acesta, cum nu sunt oameni. mană: «Original, schopferisch. der Begriinder eines neuen
Zeitalters der Politik, der Bildnng und Gesittung». e deci
*
întemeietorul unei nouă ere a politicei, a culturei şi a
Literatura românească nu s’a îmbogăţit cu romanele
moravurilor.
acestea. Zilelor noastre însă li s’au dat nouă pagini vred­ După cum se luptă în Aqnitania, în Spania. în Alpii
nice să fie cetite. Unele vor aduce lacrimi în ochii bă­
ostiei, apoi cu Saxonii, cu Longobarzii, cu Avarii, cu
trânilor, vor trezi dispoziţii visătoare şi scurte mânii
acelaş entusiasni ajutoră întemeierea unei literaturi bo­
aprige în sufletele tinere, căci vorbesc despre fapte şi gate. zidirea templelor măreţe cu sprijinul magistrilor lu­
oameni pe cari îi vedem într’o aureolă de sfinţi război­
minaţi şi al arhitecţilor cu renume. După luptele acestea
nici. Celelalte pagini vor arăta chipuri din viaţa intelec­
trupeşti şi sufleteşti, închiagă imperiul într’un întreg conso­
tualilor din provincie, moravuri din România şi linii din
lidat, decretează drept reşedinţă pământul german, domnind
sufletul unor oameni asemeni cărora n’ar trebui să în­
de aici asupra imperiului, care se întinde până la mare,
tâlnim în viaţă. Şi vor mai arătă atât «Martirii» cât şi
la nord, la snd şi la est, iară la ost până la Elba şi la Tisa.
«însemnările lui Neculai Manea», că scriitorii noştri n’au
Pe domnitorul acesta ni-1 înfăţişează H.. nu în floarea
încă ştiinţa compoziţiei, răbdarea de a culege amănunte vârstei, nu în mijlocul răsboaielor, nici ca om matur, ca
semnificative şi de a încheia o acţiune Nici chiar când
învingător; ci ca moşneag trecut de 60 de ani. Un rege
au talent. T. Duma.
Lear ca infăţoşare. cu o filosofie uşoară, superficială.
«Dîe Welt ist Wachs und der sie formt bin ich» (Lumea
Teatru german. e ceară, iar acela care-i dă forma sunt eu)
— G. Hauptmann, H. Sudermann fi E. von Wildenbruch. — Nu e însă Carol cel Mare. care a trecut Mont Cenisul,
Trei din reprezentanţii de azi ai teatrului german au St. Bernhardul şi Pireneii jueându-se cu furtuna cerului,
avut ocazie să prezinte publicului ultimele lor lucrări dra­ ci un om cu apucături senile, lipsit de energia caracte­
matice, în timpul din urmă. Aceşti trei scriitori, cari se ristică idealului păstrat în cântecele şi epopeele urma­
bucură de renume nu numai în Germania, ci şi în străi­ şilor săi.
nătate, sunt Gerhart Hauptmann, Hermann Su­ Drama se petrece pe timpul frământărilor cu Saxonii,
dermann şi Ernst von 'Wildenbruch. cari nu voiau cu nici un preţ să se încreştineze şi se
Germanilor Ie place să vadă, întrupată în Hauptmann, împotriveau din răsputeri lui Carol cel Mare. Subiectul
dramaturgia modernă deşi părerea aceasta este contestată, e luat după o nuvelă a lui Sebasriano Erizzo, un italian,
de mulţi, cu învierşunare. care a trăit în seci. al XVI-lea.
De fapt, între cei trei amintiţi, G. H. e figura cea mai Carol cel Mare are o iubire tinerească! Iubita lui e
simpatică. Pe când la Sudermann eşti jignit de multeori Gersiţind, o ostatecă saxonă, răpită cu deasila dela ai
do efecte teatrale prea iubitoare, adevărate «lovituri de săi şi dusă la mănăstire ca să se împrietinească cu mo­
teatru», iar la Wildenbruch ai să te lupţi împotriva spi­ ravurile şi religia creştină. Unchiul ei vine la curte ca
ritului dramei: aplicarea unui idealism prea radical, a să o ceară înapoi şi să protesteze. Astfel aude împăratul.
frazelor patetice prea oratorice, a scenelor tânguitoare G. e femeia sensuală «pur sânge», deşt n are nici 16 ani.
prea vulgare, Hauptmann e mai simpatic prin adâncimea Veselă, sglobie, limbută, deşteaptă — câteodată prea de­
ideilor, prin problemele ce le tratează, deşi nu le desleagă şteaptă pentru anii ei — îţi face impresia mai mult a
întotdeauna. unei fete hipermoderne din capitalele secolului nostru.
în aceşti trei scriitori se află întrupată epoca de tran- între aceste două extreme se dă lupta. Carol o îndră­
siţie a teatrului german. geşte uitându-şi de datoriile faţă de supuşi. Ea, cu cât
* e mai lipsită de rdŞine, cu atât iubirea lui Carol e mai
«Ostateca împăratului Carol» e o dramă isto­ mare, cu toate că e inexplicabilă pentru oameni cu sim­
rică. Carol e Carolus Magnus, regele, mai pe urmă îm­ ţuri normale.
păratul Francilor. Gersuiad e obscenă, G. e obrasnică, G. n'are nici o