Page 44 - 1908-09-10

230 LUCEAFĂRUL Nrnl 9-10, 1908.
male de învăţători au fost destituiţi. In alte părţi pă­ nu vrea să fie, decât «temelia pe care se va putea clădi
catele se răsfaţă în tăcere. mai uşor în viitor o a doua ediţie, care va putea purtă
Oricât am vrea să tămâiem neamul cu laudă, nu ni-e titlul Magnum etymologicum Roinaniae», ne spune
permis să trecem peste păcatele cărturărimii noastre, singur dl Puşcariu.
care arată tot mai multe semne de demoralizare şi Abia a apărut primul fascicol şi toţi nemulţumiţii, din
de slăbire a conştiinţei naţionale. T. toate părţile, au început să cârtească. Unele dintre obser­
* vaţii sunt juste şi se vor putea întrebuinţa cu folos la a
doua ediţie a dicţionarului, care va fi mai uşoară, mai ales
Dicţionarul limbii române. Am primit la redacţie fas­
că şi d-nii Densuşianu-Când rea au început publicarea unui
cicolul 1 din această publicaţie, care să trăgănează de
dicţionar, pe care noi însă nu-1 cunoaştem.
atâta vreme. In fruntea acestui fascicol se povesteşte
Cetitorilor noştri ardeleni le recomandăm cu toată căl­
întreaga istorie a străduinţelor, cari în curs de atâţia ani
dura dicţionarul Academiei, alcătuit de dl Dr. S. Puşcariu,
s'au zădărnicit în frământările neputinţe.
din a cărui hărnicie şi muncă se resfrânge o rază de
M. S. Regele Ia 1884 a pus la dispoziţia Academiei
mândrie şi asupra noastră a luturora.
Române suma de şase mii lei, în fiecare an. pentru a se
Auzim căe aproape de apariţie deja şi fascicolul al 2-lea.
face un fel de «Ety mologieum Magnum Roinaniae«,
Pentru întreaga lucrare abonamentul plătit înainte e de
care să cuprindă toate cuvintele limbii române şi mai ales
40 Lei. T. C.
cuvintele vechi, ameninţate să dispară din limbă vorbită.
*
Lucrarea a fost încredinţată celui mai mare filolog de
pe acele vremuri, lui B. P. Hasdeu, care, în curs de 13 ani, Frnmseţea cărţii. De câtă va vreme se dau şi la noi
a publicat trei volume, până la începutul literei B. Te­ căiţi împodobite cu ilustraţii. Ca să so poată înţelege
meliile pe cari aşezase Hasdeu lucrarea erau prea vaste rostul şi însemnătatea acestui fapt, dăm — în traducere
şi se cerea timp prea îndelungat, poate mai multe vieţi prescurtată — câteva observaţii din revista ungurească
de oameni, ea să poată fi terminată. M. S. Regele şi Aca­ «Uj idok« (XIV, Nr. 9, p. 184), scrise când cu apariţia re­
demia Română doriau să vadă lucrarea mai repede gata, centă a poesiilor lui Iosif Kiss, supt titlul de mai sus.
de aceea la 1897 o încredinţară altui filolog, dlui Al. Phili- Fireşte, lucrurile acestea se potrivesc mai mult la ce vom
ppide, căruia i s’au dat, pentru adunarea materialului, aju­ aveâ de aci încolo, de cât la ce avem.
torul d-!or: S. FI. Marian şi I. Urban Iarnick,şi patru elevi de «Dorinţa, care ’n ţări mai fericite s’a manifestat de
ai dini Philippide. Tot atunci s’a ales şi o comisiune, com­ mult, mai cu seamă de când industria este pe căi nouă, a
pusă din d-nii I. Kalinderu, T. Maiorescu, N. Quintescu, ajuns în mâni de artişti şi s’a prefăcut in artă indu­
D. Sturdza şi Gr. Tocilescu, mai târziu şi dl St. C. Flepites, strială modernă, dorinţa aceasta la noi e dedată foarte
membri ai Academiei, cari aveau să supravegheze şi să recentă. Tipul ei îl zugrăveşte Anatole France în Sil­
grăbească lucrările. Dl Philippide, om oonştienţios şi mi­ vestru Bonnard, — şi înseamnă că e bine şi negrăit
nuţios, s’a apucat, cum eră firesc, să adune din răsputeri de plăcut să trăieşti între lucruri frumoase. Şi cartea,
materialul necesar. D-sa voia să facă o lucrare tot aşa de în­ cartea modernă, vrea s’ajungă lucru frumos, izvor de
tinsă ca şi Hasdeu, voia să prezinte Academiei o lucrare cât bucurii spontane, când se prezintă cu frumseţi izvorîte
mai desăvârşită. Toate acestea cereau timp din greu. Nonă din stilul ei, ca şi alte producte ale măestriei ome­
ani de zile s’a lucrat fără zăbavă, dl Philippide trăia numai neşti : tabloul, statua, covoarele, dantela, mobila. Prin
pentru dicţionar şi desigur c’ar fi făcut o lucrare serioasă, urmare cartea nu va mai fi un fel de calendar, un în­
dacă în 1905 M. S. Regele nu şi-ar fi exprimat dorinţa veselitor amestec de chipuri colorate şi necolorate, cari
ca «Etymologieum» să fie cât mai curând pus în mâna vorbesc în limba picturii în oleu sau în limba clişeului,
tuturora. «Perfecţiunea lui are mai puţină însemnătate, ci va fi productul unei arte decorative. Al unei arte deo­
decât fiinţa lui« — spunea M. S. Regele. La acest aver­ sebite, pe care împrejurarea că serveşte şi scopuri prac­
tisment al Regelui, comisiunea pomenită a intervenit pe tice, o îndreaptă, o leagă, o strânge între anumite margini.
lângă dl Philippide să facă câteva prescurtări planului de Acesta e un punct de care trebue să ţinem seamă la
lucrare. Dl Philippide n’a voit să schimbe Dimie, ca să ilustrarea cărţii moderne. — adecă faptul că privim de
grăbească apariţia lucrării. Atunci Academia în 1906 a aproape cartea, că artistul, — ilustratorul — pune preţ
încredinţat redactarea Dicţionarului unor puteri mai tinere, pe această privire. Deci el spune ce are de spus în aşa
d-Ior Dr. S. Puşcariu şi Ovid Densuşianu, amândoi filologi cu fel, încât să vedem îndată: desemnul e făcut de-adreptul
reputaţie. Acest din urmă, om ciudat, cum l-a lăsat D-zeu, pe hârtia cărţii. E desemn manual în sensul strict al cu­
n’a voit să primească însărcinarea ce i s’a dat, decât cu vântului, — poartă pecetea lucrului de mână. Puterea
condiţia să lucreze la dicţionarul limbii române şi ovreul liniei este aici totul.
A. Candrea-Hecht. Academia bineînţeles că n’a putut Alta însuşire, care face din carte un obiect de artă,
primi o asemenea condiţie. Astfel a rămas dl Puşcariu este că fiecare colţ împodobit, dela început până la sfârşit,
singur să isprăvească monumentala lucrare. e al aceluiaşi artist. Ceeace ni se dă astfel s’ar putea
Dl Puşcariu, om metodic, cum este, şi-a întocmit un numi potrivit emailul individualităţii. E o muncă subiec­
plan de muncă şi după un an ne-a şi dat primul fascicol tivă, ca orice operă de artă. Trezeşte dispoziţii lirice,
al dicţionarului. D-sa îşi dă seama că el va avea greşeli dispoziţiile acelea, în a căror clipe roduice, calde, fier­
şi lipsuri, fiindcă natura lucrărilor lexicografice e de aşa binţi sau liniştite a fost creată, pentru cari este reflector,
fel, mai ales când ele fac începutul. Acest dicţionar nici mărturisitor, sau — dacă voiţi — document Adecă: are