Page 9 - 1908-09-10

Nrul 9-10, 1908. LUCEAFĂRUL 201
Fata îşi şterse ochii şi cercă să brodeze mai Vocea sonoră întrebă:
departe, dar măcieşul început se afundă într’un — Pe cine?
nor şi ea nu-1 mai văzu de lacrimi. — Pe fata Silviei.
In acelaşi timp uşa dela intrare se deschise — Dora se aprinse la faţă şi începu a tremura.
şi Niţă Silişteanu intră. Un om voinic, cu gâtul — De ce? — întrebă vocea sonoră.
scurt, aproape chel. — De ce, de ne-ce; nu vreau s’o mai văz
— Dora! în casa mea. Ai înţeles?
Glasul lui sonor făcu să răsune toată casa — Şi eu te întreb iar: de ce nu mai vrei
de acest nume ca de o desmierdare. s’o vezi pe Dora în casa ta ?
Şi după câteva clipe, un alt glas piţigăiat — Pentrucă m’am săturat. Nu e zi în care
strigă: să nu mă supere. Şi la urma urmelor ce datoare
— T udoral sunt eu să cresc pe fata Silviei ?
Era glasul Atletei şi fetei i se părea că vede —^Eşti datoare!

A. Murnu, Făt frumos,
f
desprinzându-se din el o pală de răutate ce se — Eu nu. Poate tu.
împrăştia prin toate încăperile. I azisTudora — Amândoi.
şi nu Dora cum e numele ei obişnuit, cum i-a — Mă rog: nu vreu şi ce?
zis în totdeauna până acum. — Vreau eu.
Când eşl, unchiul şi mătuşa ei trecură pe — Aşa? Vrei tu?
lângă ea — cel dintâi râzându-i din ochi, cea — Da! Vreau eu.
de a doua încruntată. Ii văzu cum intră în — Şi de ce vrei tu ? Poţi să-mi spui şi mie ?
dormitor şi cum după câteva clipe Aneta des­ — Nu!
chise uşa: — Ţi-e milă de ea?
— Du-te la bucătărie tu. — Da!
Ea se prefăcu a se îndrepta într’acolo dar o — Văd eu că ţi-e prea milă de ea. Ţi-e
putere mai mare ca voinţa ei o întoarse spre mai milă de cât de nevastă-ta.
dormitor şi o înlănţui lângă uşă. Ii eră ruşine — Cum ?
să asculte astfel, la uşă, dar o curiozitate pe — Da! Ţi-e mai milă de ea decât de mine.
care n’o putea birul, o munciâ, o făcea să creadă — Iar începi cu prostii de ale tale.
că va afla o mare taină din convorbirea sau — Ce prostii? Aşa e. Cu cine vorbeşti tu
cearta ce va începe în curând. mai mult: cu mine sau cu ea ? La cine te uiţi
Vocea piţigăiată începu: mai mult: la mine sau la ea? Să plece din
— Să n’o mai văz, să n’o mai văz, să n’o casa mea, neruşinata!
mai văz în casa mea! Ca şi cum o flacără cumplită ar fi isbucnit