Page 18 - 1908-11-12
P. 18
258 LUCEAFĂRUL
Nrul 11-12, 1908.
murile a două băi excelent adăpostite, cari co
munică între ele. Baia interioară, numită «mar
picolo« e complect ascunsă dinspre baia mare,
printr’o limbă de pământ, pe care se ridică ve
chiul Taranto, legat cu «Taranto nuovo» prin-
tr’un pod de fier, mişcător, de o construcţie in
genioasă, numit «II ponte girevole.» «Mar picolo»
comunică cu «mar grande« printr’un canal de
toată frumseţea, ce trece printre zidurile înalte
ale unei cetăţi vechi restaurate, şi acelea ale
unei noi construcţiuni.
«Taranto vechio« are strade foarte înguste,
strânse între case înalte şi vechi, cari se um
bresc una pe alta tot timpul. Ferestrile apă
rate cu gratii de fier şi balcoanele închise, îi
dau caracterul general al oraşelor sudice. Piatra,
ieftină peste măsură în acest ţinut, este mate
rial de construcţie, întrebuinţat de toată lumea.
Aici, în oraşul vechiu, sunt mai multe mănăstiri
transformate în cazărmi. Ca clădiri mai însem
nate, găsim câteva biserici vechi cu câteva ta
blouri de valoare. «Banca d’Italia«, o clădire
foarte frumoasă; edificiul primăriei «II mu-
nicipio«; posta şi telegraful într’o clădire veche,
şi şcoale primare, toate pe corsoul »Vittore Ema-
nuelle»; adăugând şi seminarele din cari mişună,
spre seară, la plimbare, roiuri nesfârşite de popi
de toate vârstele, am terminat cu tot ce pre
zintă vr’un oarecare interes în Tarantul vechiu
sau «Taranto vecchio» cum zice populaţia.
în «Taranto nuovo« aspectul este cu totul altul. După ce i s’a uiît cu'gândul, se mai întinde
Dela prima vedere poţi constată fiinţa oraşului mo şi doarme unde se nimereşte, subt prietenul
dern. Strade largi, drepte, paralele, case frumoase, soare, pe stradă, pe vre-o bancă, prin biserici
clădite cu gust deosebit, magazine elegante, etc. şi nimenea nu-i zice nimica. Spectacolul şi
Aici în oraşul nou, se găsesc cele mai multe muzica însă îl atrag mai mult ca orice şi pe
din clădirile publice, o mică grădină publică, tarantez ca pe oricare italian. Seara vezi adu
şcoalele, «II museo naţionale» cu o colecţie fru nate masse întregi pe o piaţă, dinaintea vr’unui
moasă de obiecte antice; diferite hoteluri şi mai teatru de păpuşi.
multe cafenele. Interesul e viu şi aplausele pornesc frenetice.
în «Mar picolo», care încinge această parte Mnsica clasică, mai cu seamă, e ascultată cu
de oraş, staţionează vasele de rezbel. Aici se deliciu dela mic până la mare. în tumultele de
găseşte şi un frumos arsenal al marinei de rezbel, stradă e mai mare tăcere, decât în biserică,
cu un basin foarte frumos. când se execută o bucată frumoasă.
Populaţia taranteză este o mână de oameni Nu e italian care să nu iubească muzica. Dar
cu temperament sudic prin excelenţă. O lene de altfel «frumosul» în toate sensurile este ne
dulce, atât în vorbire cât şi în acţiuni; — se despărţit de italian. Cer frumos, pământ frumos,
mulţumeşte cu puţin tarantezul. Lucrează puţin femei, bărbaţi şi copii frumoşi încotro priveşti,
dimineaţa pe răcoare, câştigă sau nu câştigă ceva, singurul cusur este: sărăcia şi »il dolcefar niente«
mănâncă vr’un peşte, vr’un măr şi pe urmă stă cari au prins rădăcini solide la »i noştri fratelli«.
şi stă şi se gândeşte. La muzica de piaţă, seara, ai ocaziune să vezi
