Page 19 - 1908-11-12
P. 19
Nnil 11-12, 1908. LUCEAFĂRUL 259
adunată toată populaţia Tarantului. Toate tipu biblice pe picioarele goale. Acesta este clerul
rile îţi defilează pe dinaintea ochilor. Cei dintâi, de jos.
cari îţi fură ochii, sunt frumoşii carabinieri, Celelalte ilustrităţi eclesiastice cu privirea sme
stăpânii ordinei; şi într’adevăr, cum s-ar putea rită, sunt mai bine; au haine elegante, pălării
să nu-ţi bată la ochi atâta putere de pene roşii şi mănuşi.
din enormul penaj al unui bicorn de carabinier? Apoi mai sunt fel de fel de tipuri cu cari
Carabinierii umblă câte doi întotdeauna. Ţinuta n’ai mai isprăvi niciodată, dacă le-ai luă prea
lor în negru şi argint, cu garnituri roşii, este cu de-amănuntul.
foarte elegantă şi prin faptul că nu se aleg la Se observă însă o însuşire caracteristică la
acest serviciu decât bărbaţii cei mai frumoşi aceşti italieni, când sunt la vr’un teatru unde
şi impunători, respectul nu lipseşte. E de se produc cântăreţi de cuplete, romanţe şi duete
observat de altfel că aceşti jandarmi cu toate neapolitane.
că au de lucru, cu temperamente aşa de fier Publicul e comunicativ peste măsură cu artişti
binţi ca ale italienilor, totuşi nu umblă armaţi de pe scenă. Cere bucăţile care vrea să le audă,
cu baionete şi mustăţi ascuţite gata să te tragă în aplaudă nebuneşte bucăţile bine executate şi
ţeapă, cum umblă jandarmii unui stat oarecare — flueră fără milă orice fiasco.
liberal — al cărui nume mi-e lene să-l pronunţ. Uneori, melodiile favorite îi fac chiar să intre
Tot atâta atracţie, dacă nu şi mai multă decât în cor cu artiştii. Peste tot, veselia e mare şi
penele roşii, au frumoşii ochi ai fermecătoa avântul călduros, când se trezeşte italianul din
relor taranteze. Femeile din Taranto nu pornesc dulcele său »far niente«.
orbiş cu moda, ştiu ele bine ce leşade frumos; Taranto se chiemâ în vechime Taras. A fost
de aceea îşi acopăr capul într’un mod aşa ar fondat sub Phalantos Heraclidul de cătră spartani
tistic cu un fel de dantelă neagră, iar pe umeri la 708 a. Hr. Prin poziţia sa excelentă a fost
poartă un fel de broboade cu ciucuri mititei, cari mult timp unul dintre cele mai puternice oraşe
sunt lucrate cu mâna. greceşti în Italia de Sud.
Bărbaţi frumoşi, bine făcuţi,
cu barbişoane »a la Vittore
Emanuelle« şi cu pălării »Gari-
baldi* sunt foarte mulţi, păcat
numai că razimă zidurile toată
vremea. Şi echipajele frumoase,
în cari se arată nobilele taran
teze, sunt demne de văzut. Se
întâmplă însă să vezi la Taranto
şi câte un »burtă verde« cu
barbele, mustaţa rasă, mare şi
gras ca un tapir, cocoţat pe
capra unui cărucior de lemn
cu două roate mari, văpsite
galben ca lămâia. Şade impo
sibil, la inălţime şi plescăieşte
din când în când cu limba sau
cu biciul, ca să-şi iuţească
echipagiul tras de un biet mă
găruş împopoţonat cu zor
zoane şi ciucuri.
Ca tipuri marcante mai
împestriţează mulţimea şi
călugării cei sobri, raşi pe
cap, purtând încă sandalele Sinope.
2*
