Page 21 - 1908-11-12
P. 21

Krul li—12, 1908           LUCEAFĂRUL                        261

                 Veneţia.
          »La  regina  del  mar»,  cum  zic
         veneţienii,  îşi  merită  într’adevăr
         numele.  Multe  bune  şi  frumoase
         am  auzit  de  Veneţia,  o  ştiu  cân­
         tată  de  atâţia  şi  atâţia  poeţi,  des­
         crisă  de  atâţia  şi  atâţia  călători,
         desemnată,  colorată  şi  fotografiată
         de  nenumăraţi  artişti,  ei  bine  —
         toate  încercările  de  a  reda  Veneţia
         măcar  pe  jumătate,  sunt  zadarnice,
         şi  nimeni  altul  decât  însăşi  «regina
         mărei«  nu  e  în  stare  să  vorbească
         sufletului şi să-l farmece.
                                               Lagune din Veneţia.
                                          menea  lucruri  nu  pot  fi  chibzuite  decât  de  o
                                          inimă bună şi de un suflet generos.
                                            Când  nu  locuieşte  nimenea  din  casa  imperială
                                          în  palat,  lacheii  în  livrea,  inmănuşaţi  şi  raşi
                                          de  mustăţi,  stau  la  dispoziţia  publicului,  pentru
                                          a  arăta  toate  apartamentele.  Te  conduc  prin
                                          biblioteca  bietului  Maximilian  unde  stau  intacte
                                          mobilele,  cărţile  şi  fotografiile  de  pe  mese,  precum
                                          le-a  lăsat  el;  prin  apartamentele  de  dormit,  de
                                          joc,  de  adunări,  vizite,  primiri,  prin  sala  tro­
                                          nului,  odaia  chineză,  japoneză,  şi  odaia  princi­
                                          pilor,  unde  sunt  portretele  tuturor  suveranilor
                                          de prin timpurile tinereţei.
                                            Peste  tot  se  vede  o  profuziune  de  obiecte  de
                                          artă  costând  de  sigur  sume  fabuloase.  Parchete,
                                          tapete  de  mătase  şi  mobilă  luxoasă  de  cel  mai
                                          desăvârşit bun gust, ornează toate încăperile.
           Palatul dogilor şi fosta Campanilă. Piaţa San-Marco.
                                            în  etajul  de  jos  este  practicată  într’un  părete  o
                      Veneţia.
                                          enormă  fereastră,  ascunsă  pe  margini  cu  frunze;
                                          pe  aici  se  vede  peste  mare,  panorama  între­
                      Triest.
                                          gului  Triest  Grădina  ce  încunjură  palatul,  o
          Soarele,  dimineaţa,  îţi  arată  Triestul  admirabil
                                          un  adevărat  paradis;  întreţinută  tot  aşa  bine
        aşezat  pe  munţii  Caratului,  cari  se  ridică  în
                                          ca  palatul,  de  atâţia  ani  de  zile,  pare  că  stă
        amfiteatru,  în  jurul  coastei  mărei.  Are  una  din
                                          gata  de  a-şi  primi  creatorul  în  boschetele  cele
        cele  mai  pitoreşti  poziţii  cunoscute  dar,  —  după
                                          răcoroase,  care  îl  vor  fi  adăpostit  de  atâtea  ori,
        Veneţia...  nu  mai  poate  impune  decât  prin
                                          pierdut  în  vise  de  aur.  Mexicu  1  i-a  fost  însă
        «Geschăfturile* sale!
                                          visul  cel  mai  fatal...  Maximilian  nu  se  mai  în­
          Nu  tot  astfel  însă  este  Miramare—la  o  palmă
                                          toarce niciodată!.............................................................
        de loc de Triest.
                                           Dela  Triest  ajungem  după  o  navigaţie  scurtă
          Nenorocitul  archiduce  Maximilian,  a  aşezat  pe
                                          şi plăcută la Pola.
        un  ţărm  stâncos  la  marginea  mărei,  dumnezeescul
        rod  al  imaginaţiunei  sale  artistice,  palatul  »Mi-   Pola.
        ramare«.  Dela  intrarea  în  grădină  până  în  ul­  Se  zice  că  a  fost  fondat  de  Kolhii  urmăriţi
        tima  cămăruţă  a  zidirei,  totul  e  artistic,  frumos   de  Jason,  la  1350  înainte  de  Hristos.  Unii
        şi  încântător;  totul  par’că-ţi  şopteşte  că:  ase­  însă  zic  că  s’ar  fi  chemat  totdeauna  Pola,  iar
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26