Page 21 - 1908-11-12

Krul li—12, 1908 LUCEAFĂRUL 261

Veneţia.
»La regina del mar», cum zic
veneţienii, îşi merită într’adevăr
numele. Multe bune şi frumoase
am auzit de Veneţia, o ştiu cân­
tată de atâţia şi atâţia poeţi, des­
crisă de atâţia şi atâţia călători,
desemnată, colorată şi fotografiată
de nenumăraţi artişti, ei bine —
toate încercările de a reda Veneţia
măcar pe jumătate, sunt zadarnice,
şi nimeni altul decât însăşi «regina
mărei« nu e în stare să vorbească
sufletului şi să-l farmece.
Lagune din Veneţia.
menea lucruri nu pot fi chibzuite decât de o
inimă bună şi de un suflet generos.
Când nu locuieşte nimenea din casa imperială
în palat, lacheii în livrea, inmănuşaţi şi raşi
de mustăţi, stau la dispoziţia publicului, pentru
a arăta toate apartamentele. Te conduc prin
biblioteca bietului Maximilian unde stau intacte
mobilele, cărţile şi fotografiile de pe mese, precum
le-a lăsat el; prin apartamentele de dormit, de
joc, de adunări, vizite, primiri, prin sala tro­
nului, odaia chineză, japoneză, şi odaia princi­
pilor, unde sunt portretele tuturor suveranilor
de prin timpurile tinereţei.
Peste tot se vede o profuziune de obiecte de
artă costând de sigur sume fabuloase. Parchete,
tapete de mătase şi mobilă luxoasă de cel mai
desăvârşit bun gust, ornează toate încăperile.
Palatul dogilor şi fosta Campanilă. Piaţa San-Marco.
în etajul de jos este practicată într’un părete o
Veneţia.
enormă fereastră, ascunsă pe margini cu frunze;
pe aici se vede peste mare, panorama între­
Triest.
gului Triest Grădina ce încunjură palatul, o
Soarele, dimineaţa, îţi arată Triestul admirabil
un adevărat paradis; întreţinută tot aşa bine
aşezat pe munţii Caratului, cari se ridică în
ca palatul, de atâţia ani de zile, pare că stă
amfiteatru, în jurul coastei mărei. Are una din
gata de a-şi primi creatorul în boschetele cele
cele mai pitoreşti poziţii cunoscute dar, — după
răcoroase, care îl vor fi adăpostit de atâtea ori,
Veneţia... nu mai poate impune decât prin
pierdut în vise de aur. Mexicu 1 i-a fost însă
«Geschăfturile* sale!
visul cel mai fatal... Maximilian nu se mai în­
Nu tot astfel însă este Miramare—la o palmă
toarce niciodată!.............................................................
de loc de Triest.
Dela Triest ajungem după o navigaţie scurtă
Nenorocitul archiduce Maximilian, a aşezat pe
şi plăcută la Pola.
un ţărm stâncos la marginea mărei, dumnezeescul
rod al imaginaţiunei sale artistice, palatul »Mi- Pola.
ramare«. Dela intrarea în grădină până în ul­ Se zice că a fost fondat de Kolhii urmăriţi
tima cămăruţă a zidirei, totul e artistic, frumos de Jason, la 1350 înainte de Hristos. Unii
şi încântător; totul par’că-ţi şopteşte că: ase­ însă zic că s’ar fi chemat totdeauna Pola, iar