Page 23 - 1908-11-12

Nral 11—12, 1008. LUCEAFĂRUL 2f>:i

Poveste.
... Şi va muri cântarea menită ca să moară, Tu nu te ’nduri, minune, s’o spui. Te temi pe semne
Şi ieri şi azi şi mâne va fi — odinioară. C’amarul meu, la blestem, la plâns o să mă ’ndemne...
Iar pe de-asupra noastră vor trece nori greoi — Cum ştie să iubească o inimă săracă,
Pustiul înainte şi noaptea înapoi. Cum ştie să iubească şi cum ştie să tacă,
Tu nu te ’nduri, minune, să ’nchizi frumoasa carte Şi cum ştie să-şi spuie văpaia numai ei.
A farmecului dulce şi-a viselor deşarte, Ce-i pasă lumei ce stea jeli-vor ochii mei!
Ţi-i milă de o floare să-i risipeşti parfumul, Ce-i pasă cărui cântec să piară i-a fost dată
Te doare să-mi iei raza, ce-mi luminează drumul. Pe ’ntinsurile mării cu bolta înstelată!
Cât a jelit Demetra dulceaţa unei rodii!
Spre ce ’nălţimi de purpur îmi îndreptasei sborul, —
Dar pasul meu spre noapte îl poartă alte zodii
Sus, sus, unde lumina îşi tăinui izvorul
Şi cine-o jeli dorul şi visul meu înfrânt? Şi-ai dat aripi de roze închipuirei mele.
Cercâ-vei să-i pui şi tu o floare pe mormânt? Se poate-atâta farmec, frumoaso, să înşele?
Să plâng’ aşa deasupra-i înduioşat iacintul,
N’a fost o rătăcire a gândului pribeag?
Când peste fruntea-ji albă va flutură argintul, Acolo a fost cântec, crescut-au flori de drag
Când înspre ceru-Ji mândru plutind, tu vei uita Ca mii de stele albe învestmântând câmpia ...
Ce visător, lumină, orbi de raza ta.
Cine-a pornit din haos, cu hohol, vijelia?
Ce înger rău îmi spune că nu mă ’nşală gândul. Un zeu păgân mă ’ndreaptă din slavă să m’abat.
Trec clipe şi trec ore şi zile trec dearândul Tu nu. Dar cine-i, cine-i hainul vinovat?
Şi ’n noaptea mohorîtă truditul ochiu mai cată, Coboare-asupra-mi, groaznic din cerul lui potopul,
Dar ce ironic râde fereastra luminată... în ochi-mi stinşi şi serbezi să-mi împietrească stropul,
Văd umbra-ţi zugrăvită pe albele perdele Năvalnic să mă plece, îngenunchiat durerii...
Şi ce umbră se lasă pe gândurile mele.
O, lasă-mi tresărirea şi raza primăverii
Din aripi negri nori împrăştiu fulgi de nea O, lasă-mi viersul tainic în suflet obidit,
Şi cad uşori în urma şi înaintea mea. Să-l simt cum zilnic bate în zori şi ’n asfinţit,
Şi cad tăcuji, ca floarea nebunului meu vis. întoarce-te! Duioasă priveşte-mă în faţă,
Ce duhuri rele raiul luminei mi-au închis? Alungă-mi de pe frunte, din cale neagra ceaţă,
Tot mai străin mi-i cerul, tot mai hain pământul în ochii stinşi şi umezi învie strălucirea,
Şi-o lume ’ntreagă ’n juru-mi şi-a înegrit vestmântul Făclia să-şi aprindă în taina lor iubirea,
Şi ce fantome negre se ’nşirue în zare, îndreaptă-mă spre soare, spre ceru ’n veci senin,
Formând iubirei mele cortej de ’nmormântare. învaţă-mă cucernic în faţă-ţi să mă ’nchin!
O, coperiti mai iute cu ţărână sicriul, E cineva, un demon ce mi-a umbrit altarul
De-asupra mea întindă-şi aripa lui pustiul, Şi duhul răzvrătirei mi-a spulberat tot harul.
Şi pacea lui de piatră vegheze minţii mele; 6oneşte-l I Lasă-mi mie norocul de-a cântă,
Se ’ntunecă şi cade luceafărul din stele Lumină! Călătorul s’apleacă ’n faţa ta:
Şi văd cum se îngroapă curata mea lumină, Redă-mă mie iarăş cu focul de-altădată
Căci astăzi tu eşti alta, căci astăzi mi-eşti străină. Şi lumii dă lumina şi haina ei bogată!
I. <J. Soricu.
Noaptea.
Călător un cântec duce Oltu ’n undele albastre, Fagii-şi mlădie tulpina, al lor foşnet mă ’nfioară,
Vulturi, tainic bat din aripi, peste stâncile sihastre; Când prin negurile nopţii somnoroase paseri sboară.
Tremurată moare-o doină prin trestişul de pe vale, Din brădet ascult, cum Oltul duce ’n sânul lui suspine,
Codrul freamătă pe creste în răsuflete domoale. Duce visele de aur, jalea doinelor senine.
Frunza umedă se sbate, când prind umbre să coboare; în pervazul sur al nopţii te văd, lună zimbitoare,
Plin răsună de pe culme cântul de privighitoare; Soră dulce gingăşiei, printre stele călătoare;
în poiana înflorită leneş patima-i pătrunde Tu ce ’n zimbet plin de farmec porţi a viselor comoară,
Şi se duce să alinte smeureturile afunde. Tu ce faci durerea ’n inimi să învie şi să moară.
Aron Cotruş.