Page 3 - 1908-11-12
P. 3
LUCEAFĂRUL
REVISTA ILUSTRATA PENTRU LITERATURA Şl artA. apare de douăori pe luna
sab îngrijirea anui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiccanu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brcdiceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, 0. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Murnu, h. P. Petrcscu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Simionescu-Râmnlceanu,
I. U. Soricu.
Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.
Poezia poporala română.
Oricine a venit în atingere cu poporul român vreme îndelungată, până înainte cu 70—80 ani,
dela ţară, a trebuit să rămână surprins de dra ele au fost singura expresiune literară şi arti
gostea, ce o are el pentru cântec. Cântecul este stică, singura hrană sufletească a masselor celor
un tovarăş nedespărţit al Românului. El îl în mari ale poporului.
soţeşte pe plugar la munca câmpului; el scur Deşi începuturile literaturii culte române da
tează păstorului, din vârful munţilor, zilele lungi tează încă din veacul al XVI-lea, ba poate chiar
de vară şi-i face şi mai fermecătoare serile se din al XV-lea, totuş această literatură s’a măr
nine şi înstelate; el ajută mâna harnică a Ro ginit vreme îndelungată aproape numai pe lângă
mâncei la tors, la ţesut, la înălbitul pânzei şi traducerea cărţilor bisericeşti şi pe lângă câteva
la spălatul rufelor; el îi uşurează munca în câmp, cronici scrise cu deosebire în Principatele dela
la secerat şi la strânsul bucatelor; el adoarme Dunăre. Un învăţământ poporal mai regulat s’a
în braţele mamei pe pruncul gingaş şi bălăior; început pentru Românii din Ardeal şi din Un
el înlesneşte pasul călătorului, alină durerea celui garia numai cătră sfârşitul veacului XVIII, sub
întristat şi înveseleşte petrecerile tinerilor. Maria Therezia şi sub Iosif II; pentru cei din
Nu este cântecul meşteşugit. învăţat din cărţi Principate şi mai târziu.
sau din şcoală, ci este cântecul simplu, exprimat între astfel de împrejurări este uşor de înţeles,
în cuvinte uşoare de înţeles, dar totuş pline de că poezia poporală română s’a putut desvoltâ
poezie, şi turnat în melodii aci duioase, aci în toată libertatea, aproape cu totul neintluin-
vesele, după cum e sufletul aceluia care-1 cântă. ţată de literatura cultă şi şi-a putut păstră nai
Cântecele acestea fără autori cunoscuţi şi care vitatea şi originalitatea sa până aproape în zilele
variază adeseori după ţinuturi şi împrejurări, for noastre. Ea s’a născut în cursul timpului din
mează la un loc poezia poporală română bucuriile şi din durerile poporului, întocmai cum
şi sunt tot aşa de vechi, ca şi poporul însuş. mărgăritarul preţios se formează în scoica de
Ele se pot privi, cu drept cuvânt, ca o oglindă pe fundul oceanului.
a sufletului poporului, deoarece în ele s’au pă Dar poezia aceasta poporală e şi foarte variată.
strat amintirile trecutului şi în ele îşi dă la iveală Ea cuprinde un număr însemnat de cântece
omul din popor simţirile, dorinţele şi aspiraţiu- eroice şi legendare, aşa numitele »Cântece bă
nile sale. trâneşti*, care tractează în formă de naraţiuni
Cântecele acestea, al căror număr nu se poate epice, de balade şi de romanţe, întâmplări din
controla şi care trec din generaţiune în genera- trecutul poporului şi din viaţa de toate zilele;
ţiune, înmulţindu-se necontenit şi suferind adese poezia lirică e reprezentată prin »Doinele« mai
ori schimbări destul de însemnate, formează o cu seamă duioase şi prin »Horele« sau «Strigă
adevărată comoară sufletească a poporului român, turile* vesele. Un amestec de poezie epică şi
şi anume o comoară cu atât mai preţioasă, cu cât lirică aflăm în «Colinde* şi în «Oraţiile* sau
