Page 33 - 1908-11-12

Nrul 11-12, 1908. LUCEAFĂRUL 273
precum şi sfârşitul dureros al acestei vieţi dis­ Singurii păcat!
tinse de artist. Studiile şi le a început în Lugoj, Sub lumina ha şîerească
unde le-a urmat, până în cl. IV, la gimnaziul Pâ largu pământului
de stat, de unde, în vârstă de 14 ani, a fost în bătaia vântului,
Firle dulşîe omenească,
eliminat, pentrucă a purtat împreună cu Po-
Graiu blând şi cumpătat
povici Bănăţeanul şi alţii panglici tricolore. Pe
Ca în dulşlele Bănat
urmă a trecut în România, urmându-şi studiile Nu mai cred să să găsascăl
la liceul Sf. Sava, apoi şcoalele militare din
Craiova, Iaşi şi Bucureşti, de unde iasă sublo­ Şle mândreţuri prîn câmpiei
Şle dă holge cu rod buni
cotenent de marină, iar la 1895 e înaintat
Creşce prunu lângă prun
la rangul de locotenent. Cariera de marinar
Şî struguri frumoş’ în vile!
şi-o începe pe bricul .Mircea*, iar mai târziu Bănăţeniî-au ochi frumoş’,
face o călătorie mai lungă pe încrucişătorul Iei îs vrednişl, sânătoş’,
.Elisabeta* prin Bosfor, Marea-mediterană şi Şî tot natu-I d’omenie!
Adriatică.
Cum răsună ’n ghîes pădurea,
Impresiile călătoriilor le-a descris şi ilustrat
Dă glas dulşîe dă şîimpol,
în schiţele de călătorie, cari se găsesc în po­ Ori dă fluier dă la oii
sesiunea surorii sale, d-şoara Laura Vlad, din Dar auzîtu-s'o p’aiurea
a cărei bunăvoinţa reproducem atât textul cât Că săceanu lucrător
şi minunatele ilustraţii, aproape în întregime. Ca ’n Bănat să cânce ’n cor?
Pun rămas — că: nicăurea!
îmbolnăvindu-se de piept se caută înzadar
pe la Worishofen, Abazzia şi Meran; în 3 Maiu Dă creginţă ş’a lui faptă
1896 se stinge, pe moşia .Pietroasa* lângă Bănăţanu ăl frumos
Herendeşti (aproape de Lugoj), în braţele mamei Totd’auna i fălos!
,Tu şle lesei?* Dă-întrebî, ce-aşceaptă
sale, pe care o numea .sfântă*.
Dă la-orl care băleţan:
.Bage, — Io mis Bănăţanll*
*
O fi vorba lui gireaptă.
în viaţa-i scurtă şi sbuciumată, aruncat de
P’ângă tece estea bune,
soarte într’un mediu străin înclinaţiunilor lui
Care îs pă la Bănat
fireşti, Vlad-Delamarina nu a putut să ne lase
Ieste ş'un micuţ păcat,
o creaţiune artistică desăvârşită şi bogată. Atât Nu vă râgeţ, — dar l-oi spune:
poeziile cât şi picturile lui sunt mai mult înve- Farba şî albelele
derarea unui talent artistic, care, ajuns în îm­ Strâcă bănâţenele
Ca pă flori o uscăşîune!
prejurări prielnice, putea să creeze opere de o
valoare trainică. După cum vedem şi din amin­ în această poezie găsim sinteza sufletului bă­
tirile surorii sale, avea mai multă înclinaţiune năţean, care ne explică de ce îşi iubesc Bănă­
spre pictură, iar cele câteva schiţe, făcute cu ţenii cu atâta îndărătnicie .dulşlele Bănat*, de
prea puţină şcoală, anunţau într’ânsul un pictor ce poetul n'a putut să-şi uite nici ţara, nici limba,
de mare talent. Poeziile, încercările lui literare, nici feliul de a gândi al .natului* său ,de omenie*.
par a fi făcute mai mult în glumă; ele nu .Mândreţurile prîn câmpie*, .holdele cu rod
constitue partea esenţială a talentului său artistic, bun*, .strugurii frumoşi din vie* arată bogăţia
care îl îndruma spre poezia colorilor. Cu toate pământului, care face pe .sătenii lucrători* .vred­
aceste poeziile lui, adunate în broşură de Dr. Vaier nici*, .sănătoşi*, şi ,de omenie*, a căror viaţă
Branişte, sub titlul Poezii bănăţeneşti, e bogată în manifestări artistice şi plină de poezie.
întocmiri (Lugoj 1902), prezintă destule note Toate aceste crează o solidaritate socială, tre­
artistice pentru a fi amintit în istoria literaturii zesc într’ânsul o mândrie locală şi conştiinţa
noastre, pe care o îmbogăţeşte cu o notă ori­ superiorităţii lui faţă de ceilalţi vecini, cărora
ginală, cea dialectală. le răspunde cu vorba lui direaptă: ,io mis Bă-
Poezia cea mai caracteristică a creaţiunii năţanl* E o mândrie, care place şi impune.
sale este: Acest fond sufletesc al Românului bănăţean se
3