Page 35 - 1908-11-12

Nml 11-12, 1908. luceafărul 275
în ,Ana lui Gica* batjocoreşte femeile cari mânjeşte .mâna frumoasă cu pământ şi se cu­
îşi lasă portul, căci: tremură de greaţă*.
Lugojana agevărată ,Mă, zîc, Io: Nu-1 lumea şoadă
Mândră-i numa năschimbată. Când o astfel dă năroadă
Dă pământ să greţeleşcel
Acest sentiment de conservatism, naţionalism, Să nu zîşi: .Doamne fereşcel*
şi democratism sănătos îl găsim aproape în Doamnă! Dă n’ar fi pământu
toate bucăţile, ce ni-au rămas dela Vlad-Dela- Cum ţ’-ar mâl ajuta Sfântu
Să ce zburz în bogăţie,
marina. Biciueşte fără cruţare orice înstrăinare
Lenoasă şî grăsulie.
de neamul său al cărui erez de viaţă îl concre­
Nu ce spurcă Iei cu-o pată,
tizează în versurile: Dar tu — o să-l spurşl odată!
Tot lucrând Pe lângă aceste poezii, Delamarina mai ver­
Şi rămânând sifică câteva glume şi anecdote, cari, ca şi
Om dă rând întocmirile, n’au o deosebită valoare. Tradu­
Dar bun dă gând
cerile şi localizările lui .Pentruce mă ’nsor*,
(Unui >yhigărU rumân întors la pere.)
,Pe la miezul nopţii*, .Lacheul pedagog*,
Naţionalismul ţăranului şi părerea ce o are
.Gusturile nu se discută*, .Pacienta* ş. a. de
despre cei dela cârmă sunt exprimate în răs­
asemenea nu au însemnătate.
punsul ce-1 dă bănăţanul celui, care-i vorbeşte
Schiţele de călătorie, pe cari le publicăm
de serbările milenare. în numărul de faţă, încheie activitatea literară
— ,Auz prostie??* a celui dintâiu poet bănăţean de o valoare arti­
— Daţîi voi cu jloc şi cânturi, stică. Descrierile sunt interesante mai mult pentru
D’ala las nu ne prea pasă! cunoaşterea celui ce le-a scris, decât pentru cu­
Voî vis d’ăî aduş dă vânturi noaşterea locurilor descrise, căci aceste au fost
D’apăî noi—noî nis acasă!
zugrăvite de atâţia alţii cu mai mare măiestrie.
Răspunsul Bănăţeanului e judecata ţăranului Ele câştigă însă o însemnătate prin aquarelele
Român din întreg cuprinsul Ungariei, pe care cari le ilustrează. Acestea sunt de o valoare
l-a învăţat experienţa să se resigneze într’o reală şi dovedesc talentul de pictor al poetului
înţelepciune de aşteptare: ,Apa trece, pietrile Delamarina.
rămân! * Iată, în câteva schiţări fugitive, personalitatea
Democratismul poetului îl întâlnim în toate acestui suflet distins de artist, care s’a stins de
poeziile lui, dar mai pronunţat e în satira muşcă­ pe orizontul artei şi literaturei noastre înainte de
toare, întitulată ,Pământ*. O .Doamnă* îşi a ne fi arătat întreaga strălucire a talentului său.
Oct. C. Tăslăuanu.
Al mai tare om dîn lume.
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot, Lupi, urşi, mîţe, oi, cornuce,
Fluier, strigăt, rîs şî ropot.. Fel dă fel dă joavinî sluce;
Şîe să fie ? — Şîe să fie ? ChiţoranI, arişî şî vulturi
Iacă ’n tîrg, „minajărie! B Dă prin lume, dîn ţinuturi
O „comegie" d’a cu fiară D’elea gîbe, d’elea rele
Şî ’mprejur lumîe şî ţară. Feri-mă, Doamne dă Iele!
In căletcă o măîmucă Mulce-am văz’t, pă banlviedz bine,
Baş ca omu mînca nucă Cum nu vege ori şî şine.
Alta blăstămatâ, şoadă D’apăî l’am văzut anume
Să ţînea numa în coadă, „P'ăl mai tare om dîn lume“,
Ş’alcele mâncalear focu Care să juca cu leii
Nu’ş găsau o clipă locu. Şî-I băcea dă-î lua toţi zmeii!
3*