Page 42 - 1908-11-12

282 LUCEAFĂRUL Nrul 11-12, 1898
A desemnat şi caricatura unui dascăl jidan, Yeneâ într’o fugă acasă, le lipiâ pe carton,
care îi dădea oare de «Matematică* (socoată, cum şi tăiâ separat fiecare figură, apoi le lipiâ pe
ziceam noi). Nu pu­ beţe, scurte, puse în mosoare goale, dela aţa
tea să-l sufere pe ce o isprăviâ mama şi maica, când coseau fa
jidan că era şi urît maşină. El adună toate mosoarele!
foc, şi rău. A mers Aşa îl priviam noi cei mai mici, şi el tot
un timp şi la şcoala zicea: »Las’ că vegieţi voi şie fac!«
jidovească, dar nu Ce nu găsiâ complet la librărie îşi desemnă
voia să înveţe la el. Mereu îşi adunase, culise şi persoane pentru
jidani. Aşa i-a rămas piese mici ce şi le-a compus el cu mama, dnpă
o ură contra lor, poveştile pentru copii: «Roşa din spini«, «Schnee-
toată viaţa, şi i-a wittchen«, »Fata cu scufiţa roşie«, şi altele.
imitat perfect; ne Toate erau aşa potrivite şi Dumineca Victor
făcea să râdem tot­ ne dădea: »representaţii«. El la masă cu scena
deauna când venea spre noi, sună clopoţelul şi ridică cortina; noi
dela şcoală. surorile, Tiberiu, Caius Brediceanu, verişorii
noştri,
Vlad Delnniarinaîn etate 4 ani (1875). Dumineca, iarna fraţii Dogariu, prietenii lui Victor, şi
ne jucam cu pă­ fetele Simonescu cu fratele lor, eram publicul.
puşile, şi Victor era medicii păpuşilor. Le dădea Cu păpuşile în braţe, stăm înşiraţi la teatru.
cafea neagră, şi ni le murdăria pe haine. Cu câtă plăcere îmi aduc aminte de zilele
fi plăceâ lui să se joace cu noi fetele şi cu acelea. îmi plăceâ atât de mult! Mai cu seamă
prietinele noastre Geni şi Ţinea Simonescu, cari în «Schneewittchen* unde înşiră Victor pe scena
pe atunci ne erau vecine. El singur şi-a desemnat, atâţia pitici! şi paturile lor — unul mai mic
pe lemn şi a compus un teatru mic, de pus pe decât altul. Victor cetiâ aşa de bine, cu glas
masă, cu o scenă mică, cortină, culise şi tot ce schimbat, la fiecare persoană ce o mişcă. Eră
trebue la teatru. voios că ne place, şi în fiecare Duminecă aveâ
Când avea câte o »libră« (10 creiţari) îşi cum­ câte ceva nou.
pără coaie cu figuri tipărite în culori. «împăraţi», Când juca Petculescu cu trupa lui la Lugoj,
»Regine«, »Prinţese«, »Pagi«, toată «curtea», şi Victor erâ tot pe la teatru, la reprezentaţii
tot felul de obiecte ce găsiâ el tipărite, la o pentru copii, şi pe »minagerie«, la »circ«, la
librărie, unde eră o jidană groasă, care îl cunoştea (»comegie«) să vază pe cei cari să luptă.
şi-l avea drag pe Victor. Piesele ce le juca Petculescu la teatru le re-
Spunea ea, când a auzit că a murit Victor, prezentâ şi Victor acasă: «Chiriţa în voyage*
cât râdea, când veniâ el, ca copil, la ea în librărie, şi altele.
şi îi tot zicea: «Jîdovoaneo roşiă! dă-mi iconi«. într’o iarnă, zi de sărbătoare, am jucat noi

D-şoara Laura Vlad. D-na Lucia Barbu u. Vlad.