Page 44 - 1908-11-12
P. 44

284                        l.rCKAKÂKl'l.            Nrul 11—12, UX)8.
            Victor  la  Azil,  că-i  place  în  România,  şi  se  va   Prin  Februarie  eram  la  Lugoj  deja  şi  Victor
            face  soldat,  şi  ia  pe  toţi  Ungurii  în  »ţapă«.  Ştia   iar  la  laşi.  Intr’o  zi  primim  ştirea  că  Victor  e
            el  deja  de  Vlad  Ţepeş  —  numai  limba  franceză   rău  bolnav  la  Iaşi,  şi  dacă  se  va  face  bine,  vine
            nu o putea uşor învăţa.          la  Lugoj  în  concediu.  Eram  chiar  la  cină
             Uneori  mergeam  cu  mama  în  oraş,  să-l  luăm   când  a  venit.  Ne-a  surprins  ce  slab  era,  şi  cât
            la  plimbare,  şi  directorul  îl  ţinea  închis  că  nu   crescuse,  aşa  repede.  Atunci  cred  eu  că  s’a
            ştia franţuzeşte.                atras  boala.  Ne  spunea  el  că  un  profesor  l-a
             îmi  eră  aşa  milă  de  el,  ea  nu  poate  merge   închis,  mai  mult  din  antipatie,  că  e  »de  dincoaci«,
            cu  noi.  Câteodată  veniâ  şi  el  la  noi  in  Azil.   şi  l-a  ţinut  două  zile  într’o  odaie  rece,  să  şi
            Mergeam  cu  mama  prin  parcul  Cotroceni,  care   doarmă.
            e lângă Azil, numai gardul ne despărţiâ de parc.  M’a cuprins aşa o milă de el atunci!
             în  vacanţă  am  venit  iar  acasă.  El  s’a  preparat   Nu  ştiam  ce  sa-i  mai  facem  ca  să-l  îngrijim
            pentru  şcoala  militară.  A  plecat  prin  August  la   mai bine.
            Craiova,  şi  noi  l-am  cercetat  în  Septemvrie,  când   După  o  lună  s’a  recules,  şi  a  plecat  înapoi,
            am mers iar la Asii.             iar  cătră  vără  a  trimis  o  scrisoare  acasă,  în  care
             Ce  fricos  eră,  când  i-am  dat  o  persecă  fru­  spunea,  că  e  disgustat  de  viaţa  militară,  şi  roagă
            moasă  dela  via  noastră  din  Lugoj,  care  am  as-   pe  mama  şi  pe  tata-moşu  să-l  lase,  să  plece  în
            cuns-o  eu,  aşa  sigur,  să  o  pot  trece  la  Vârcio-   Italia, să înveţe pictura.
            rova;  a  mâncat-o  în  cancelarie  şi  aşa  se  grăbiâ,   Dorinţa asta nu i-au împlinit-o!
            să  nu-1  vadă  vre-un  ofiţer.  Spunea  el  cum  s’a   Erau  toţi  îngrijaţi,  cum  să  plece  el  dela  ca­
            dus  intr’o  Duminecă  la  un  Hotel  să  întrebe  de   rieră sigură, la nesigur?
            rudenii,  dar  numai  cu  intenţia,  ca  suind  treptele   El  nu  se  gândiâ  în  pasiunea  lui  pentru  pic­
            să vază, în o oglindă mare, cum ii stă uniforma!  tură, ce greu va ajunge la vre-un renume!
             Un  ofiţer  ne-a  spus  că  Victor  e  băiat  bun  şi   Eu  aşa  de  mult  voiam  să-l  lase  bătrânii  să-şi
            învaţă bine.                     îndeplinească  dorinţa,  şi  ziceam  mamei,  că-i  dau
             Aşa  a  şi  fost!  în  şcoala  militară  s’a  deşteptat   zestrea  mea  numai  să-l  văd  mulţumit,  să  poată
            Victor  la  studiu  şi  a  eşit  la  finea  anului  »gradat   studia mai bine pictura.
            fruntaş«.                          Nu  s’a  învoit  mama  de  fel,  —  şi  Victor  a
             Dola  Craiova  a  trecut  la  şcoala  din  Iaşi  pe   rămas în şcoala militară mai departe.
            3  ani,  şi  acolo  avea  un  profesor  bun  de  pictură,   După  ce  a  isprăvit  la  laşi,  a  trecut  la  Bucu­
            care lăudă talentul lui Victor.  reşti  în  şcoala  de  acolo,  pe  un  an.  In  vacanţe
             Spre  iarnă  noi  plecasem  din  Azil  că  şi  Laura   a  făcut  o  călătorie  pe  sBricul  Mircea«,  şi  la
            se bolnăvise, şi a venit maica să o ducă la Lugoj.  întoarcere, a eşit sublocotenent la »marină«.
             Am  stat  în  Bucureşti  la  unchiul,  Dr.  Rădulescu,   Tata  moşu  cu  bucurie  i-a  făgăduit:  »Să  ştii,
            o  lună,  în  care  timp  s’a  închis  şcoala  militară   Victore  că  primele  epolete  de  aur  ce  le  ai  la
            Ia Iaşi şi Victor a venit la noi.  uniformă, eu ţi le cumpăr*.
             jntr’o  zi  mă  plimbam  cu  el  prin  oraş.  Mer­  Din  Bucureşti  s’a  oprit  întâi  pe  la  mama,  caro
            geam  la  o  fostă  profesoară  din  Azil.  Mie  îmi   eră  cu  Laura  la  Zaizon,  lângă  Braşov,  şi  acolo
            părea  drumul  prea  lung  şi  mă  durea  o  măsea.   au serbat avansarea lui, apoi a vanit la Lugoj.
            Pe  drum  i-am  zis:  »Vino  la  Dr.  Lempart  să   Eu  eram  acasă  cu  bătrânii!  Ah!  ce  frumos
            mi-o  scoată,  şi  să  spun  mamei,  că  nu  mi-a   era  Victor  în  uniforma  aceea,  ce  înalt  şi  pu­
            fost frica!«                     ternic  era  atunci!  Am  avut  o  zi  de  sărbătoare
             Victor  voios,  voia  să  râd  şi  eu,  —  îmi  răs­  familiară  cu  venirea  lui!  Toţi  îl  ascultam  cu
            punse:  »Poate  crezi  tu  că  ţi-o  trage  d’afitea!«   mult  interes  cum  ne  povestiâ  de  călătoria  lui
            ca  să  nu  zică  d’aficea;  credea,  adecă  ştia  el,  ce   pe  »Marea  neagră«,  şi  cum  el  nu  se  simţiâ  rău
            comic  sună  vorba  asta,  dacă  pune  t  în  loc  de   pe  Mare.  Ne  arăta  schiţe  făcute  de  pe  Mare,
            c.  Noi  vorbiam  altfel,  ca  şi  în  »ţară«.  Cu  doru   cari  voia  să  le  picteze  în  timp  liber,  şi  ne  cetiâ
            însă  de  Lugoj,  —ne  aduceam  aminte  de  vorbe   şi câte o poezie nouă de ale lui.
            Lugojeneşti,  şi  râdeam  tare,  nu  ne  mai  gândiam   La  plecare,  după  ce  şi-a  isprăvit  concediu
            că suntem pe stradă.             nu  voia  să  ne  vază  triste  la  gară.  Rămânând
   39   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49