Page 47 - 1908-11-12

N ml 11—12, 1908. LUCEAFĂRUL 287

Răzbunare.

Se vor mira cei ce mă cunosc; am fost rău, Mi-aduc numai aminte ce curios mi s’a părut
am fost şi eu odată rău şi m’am răzbunat. să-l văd pe vecinul meu din şcoală, aici în bi­
Eram în clasa întâi gimnazială la Braşov. serică.
Aveam chipiu cu panglică roşie, vre-o câteva Şi pe când toată lumea se închina, Pasăre
cărţi şi o frică grozavă de profesorul de latineşte. al meu cu ochii căscaţi pe la icoane ştiţi ce făcea ?
Era un om ciudat. Când eră în clasă, îmi Mânca prune uscate... Da, prune uscate! 11
auziam bătaia inimei. El se plimbă printre băeţi vedeam cum scotea una câte una din buzunarul
cu nişte paşi de urs şi vai de celce-şi mişca un sumanului, cum încet încet o ducea la gură,
deget; îl trăsniâ cu un liniai de-i amorţiâ mâna- făcându-se că se şterge la nas, cum i se mişcau
Par’că-1 văd şi acum mişcându-se prin tăcerea fălcile, par’c’ar fi supt bomboane şi cum pe urmă
aceea împietrită, vâjeind cu linia prin aer. Din se făcea iar că se şterge la nas slobozindu-şi
când in când esclamâ cu vocea îndesată: sâmburele în palmă, pe care apoi îl lăsa fru­
Benvenuto Cellini!! noi nu pricepiam vorba muşel să-i cadă jos pe lângă picior.
asta, dar ni se părea că trebue să însemneze Eu bisericos cum eram îmi venea să mă reped
trăsnet şi pară sau aşa ceva; mi-aduc numai să-l strâng de gât şi să-i strig: porcule!... dar
aminte că rămâneam încremenit. Când rostiâ: un respect grozav de sf. biserică şi de palmele
Benvenuto Cellini, ştiam că-i cătrănit râu, das­ colegului mă ţinea locului. Fierbiam în mine
călul nostru. de ciudă. Să mănânce el prune în biserică, asta
Până ’n ziua de azi nu mi-am putut da seama nu puteam să i-o iert odată cu capul.
ce rost aveâ numele celebrului italian în gura A doua zi când m’am dus la şcoală, m’am
cizmosului nostru dascăl. suit în picioare pe-o bancă şi le-am spus la toţi
în «azilul de noapte« al lui Gorki e un individ băeţii: «Copii, Pasăre eri a mâncat prune uscate
care se trezeşte rostind fel de fel de vorbe înalte în biserică la Greci!* Toţi se porniră pe râs,
ca de pildă: transcendental şi altele... şi când iar eu... ce să vă mai spui., m’am trtezi apucat
e întrebat de ceilalţi ce zice, el le răspunde: de un picior şi tras jos şi-am mai simţit apoi
nu ştiu... am auzit şi eu aşa... nişte pumni sdraveni în spate de mi se părea
Cam astfel mi-am esplicat eu mai târziu escla- că’s pe altă lume... Şi se făcu linişte, vorba
maţia dascălului nostru, care m’a făcut de atâteaori poetului.
să tremur. Din ziua aceea steteam lângă Pasăre, dar nu
La dreapta mea, în banca a treia de lângă mă mai uitam la el. Simţiam numai cum îmi
fereastră, era un gligan de fecior de pe ţara Oltului creşte în suflet, dorul de răzbunare. Fel de fel
şi-l chemă Pasăre. Mă uitam la el cu evlavie de idei îmi treceau prin minte; ba să-l ademenesc
ca la un turn de biserică. Eră îmbrăcat ţărăneşte să vie într’o Vineri în târg, când vine tată-meu
cu cămaşe cu cusături frumoase, încins cu şerpar, să-i arză tata câteva cu bieiu s’o pomenească
şi cu nişte ghete cu o talpă groasă cât scândura câte zile o aveâ, ba să-l iau cu vorba şi să-l
băncii. duc în turnu dela biserica neagră şi să-l împing
Am rămas îngrozit într’o zi când l-am văzut de-acolo să-şi rupă gâtul... şi câte altele, gânduri
cu un pachet de tutun, făcându-şi o ţigară în de copil!
şcoală. Şi-apoi, când steteâ cu manile pe bancă Vremea trecea şi vedeam că nu pot să fac
şi-i vedeam degetele osoase şi palma aceea mare, nimic.
m'apuca ameţeala. îmi era frică să-l şi agrăesc de Odată, înainte cu vre-o două săptămâni, ciu­
teamă să nu se răstească la mine. datul nostru dascăl de latineşte ne spune: «Măi,
Eram bisericos, lucru mare pe vremea aceea, să ştiţi, fiecare are dreptul să-i dea vecinului
şi într’o Duminecă, nu ştiu cum, m’am rătăcit lui o palmă dacă se mişcă!*
prin biserica grecească. De aici s’a pornit neno­ Mi-adusei aminte de asta. Eră singura mea
rocirea. Prin mulţimea adunată la rugăciune cale de răzbunare. Să se mişte Pasăre şi să-l
era şi Pasăre. Ce-o ti căutat el acolo, nu ştiu. cârpesc să-i sară ochii. Şi aşteptam... Dar de