Page 49 - 1908-11-12

Nrul 11—12, 1908. LUCEAFÂRUT. 289

Debutanţii în muzică.

0 scurtă stagiune de operă în Bucureşti. puţin fără voci - deci cantităţi uegligeabile, şi îi primesc
De câtva timp concertele şi producţiile de tot felul se uşor în rândul elevilor ce le măresc faima.
ţiu lanţ şi, se ’nţelege, că această mişcare muzicală ne­ Altădată clasele de cânt ale maeştrilor italieni se bu­
obişnuită primăvara, când lumea începe să se ferească curau de âlt renume.
de năduliul sălilor, înseamnă ceva. Pe de o parte o tre­ Dovadă, preţioasele date ce le aflăm în câteva însem­
buinţă din ce în ce crescândă de a gustă muzica, iar nări alo lui Berlioz, de pe vremea când îşi făcea studdle
pe de alta pornirea de a se manifestă a atâtor muzicanţi- în Italia. Şi însăş acele notiţe, pline de ironia firească
interpreţi, cari ţin să arate ce pot. a marelui compozitor francez, sunt date preţioase, ce ne
Atât numai că din numărul mereu crescând al celorce dau, într’o bună măsură, nota decadenţei vestitelor şcoale
îndrăznesc să iasă în faţa lumii, puţini, de tot puţini, sunt de cânt italiene.
ceice sunt îndreptăţiţi s’o facă, prin puterea talentului şi Trecerea deia studiul amănunţit al tuturor tainelor
a şcolii. vocii, cu o deosebită luare aminte la emisiune, s’a făcut
De aceea nu-i ceva greu de închipuit perspectiva de­ cu o repeziciune uimitoare spre faza fatală a indrăgirei
zastrelor. Şi cu cât focul rampei şi ispita aplauzelor căl­ cântecului explosiv, caracteristic tuturor cântăreţilor ita­
duroase sunt mai mari, cu atât naufragiul e mai sigur lieni de azi. Maestrinii, deci, fac ceeace ştiu; ceeace simt
chiar deia debut. că se potriveşte cântăreţilor patriei lor. Şi când ii vine
în celelalte ramuri de activitate artistică controlul e unuia înainte un biet tenorino, cabotinul nostru cu glas
mai sigur; începătorul ca şi ceice e de mult cunoscut claponic, mai întâi dă din umeri încurcat. Nu-i o voce.
se isbesc, şi unul şi altul, deopotrivă, de puterea criticei Apoi înţelege că e vorba de altceva: «dumneata trebue
ce nu şovăie decât arareori. să cânţi lucruri uşoare, trebue să studiezi bine lieduri«.
Celor ce se manifestă insă în muzică, li se pare că pot Şi dâ-i cu lieduri!
face orice, de îndată ce câţiva amici binevoitori i-a asi­ După un an junele e în stare să abordeze cu succes
gurat că sunt fără seamăn, ne mai pomeniţi. problematic o scenă de «cafee-chantant» din străinătate,
Şi-atunci, e uşor de înţeles cu câtă libertate păşeşte iar pentru studiile făcute capătă patalamaua necesară şi
în faţa lumei un june tenorino care crede că pe dată ce se întoarce în patrie.
a cântat, mai aşa şi mai aşa, «La donna e mobile» sau Acuma însă s’a schimbat românul Are pletele lăsate
«Parizi o cara« are dreptul să înfrunte lumea cu puterea binişor, pălărie enormă, mai ales cenuşie — nuanţa te­
lui de cabotin. norilor italieni, — vorbeşte în mezzo-voce şi tuşeşte câte
După flascul unui concert, dat «pentru desăvârşirea odată in o nuanţă acută ce-ar vrea să spuie par’eă «şi
studiilor», junele idolatrizat de câţiva amici «desinteresaţi» eu sunt tenor!» (Deci tot cabotinaj în primul rând.)
se hotăreşte să plece. UndeV De sigur că in Italia, «patria Cântă în două trei saloane pe unde ştie să-şi întreţie
muzicei», «patroana eabotmiIor« şi etc. cu dibăcie simpatiile, executând gratuit câte un «lied» în­
Cu puţin cabotinaj, mofturi făcute prin două trei sa­ văţat cu maestrino dela Milano, mai atacă şi vre-o ro­
loane pe unde reuşeşte să pătrunză, tânărul debutant manţă uşoară, şi e sigur de simpatia generală din două
câştigă câteva simpatii cari îi şi deschid pungile: Italia trei cercuri.
e asigurată şi Polymnia se pregăteşte să cuprinzi în braţe Dă un prim concert «după sfârşirea studiilor în Italia»,
pe noul cântăreţ. sau «prim tenor din clasa maestrului Cabotiniani din
Şi cu asemeni procedee, ajutat şi de talentul de re­ Milan» şi umple sala.
clamagii a câtorva «amici» din presa binevoitoare tânărului Cântă patru bucăţi bine ştiute, învăţate un an întreg,
talent, junele consacrat mare, dinainte de plecare, înfruntă nu bisează nimic căci are amor propriu omu şi se teme.
pe oricine i-ar spune că e departe de ceeace-şi închipuie. Iar a doua zi «amicii» dela gazetele favorabile, trimbiţă
Tenorino e însă şi cabotiu; şi nici un control din lume «marele succes obţinut etc.»
nu l-ar putea împiedeca din calea-i de triumfuri. Şi ia să îndrăzneşti să spui că îi e vocea cu mult sub
Astfel, înarmat cu tot ee-i trebue spre a sfida lumea mijlocia cuvenită şi că e departe de a fi înţeles cutare
se duce în pământul făgăduinţei tuturor cântăreţilor şi sau cutare bucată, că ţi-ai şi găsit beleaua cu tânărul
petrece, fără să se ştie bine cum, un an doi «alia bella cabotin.
Italia». Astfel armat pentru activitate artistică, junele nu se mai
Pe acolo sunt maeştri şi »maestrini« de toate catego­ stânjineşte de nimic, până când dă Dumnezeu şi e an­
riile. Sunt maeştri unde se pot face studii serioase, in gajat pe câteva reprezentaţii cu o trupă de operă italiană.
schimbul unor onorarii destul de greu de plătit de întâiul Şi atunci, în mijlocul şuerăturilor şi ovaţiilor neplă­
venit. Pe la asemeni maeştri nu pot să pătrunză decât cute, el se deşteaptă ca dintr’un vis şi, fără să aibă pu­
ceice, pe lângă recomandaţii strălucite dela oameni com­ terea de a se resemnâ, el mai îndrăzneşte încă odată,
petenţi, mai dispun şi de un fond arginti fer strălucit. şi ia, până ce publicul prins de milă îl iartă şi-l lasă să
Deci puţini de tot pot ajunge prin clase de acestea de cânt se ’nfSşure în laurii isbânzilor închipuite.
Maestrini însă, cabotini de meserie ei înşişi, sunt fe­
riciţi când le dau asalt simpaticonii, mai mult sau mai
4