Page 50 - 1908-11-12

290 LUCEAFĂRUL Nrul 11-12, 1908.

O trupă de operă italiană omogenă în care am avut Drăgălăşia de simţăminte a femeii acesteia ce-şi trece
vre-o cinci elemente bune de tot, a dat o serie de re­ vremea cu copilul, privind pe mare apariţia unui catarg
prezentaţii cu atât mai interesante cu cât s’au auzit, întâia renăscător de speranţe, psihologia aceasta a femeii menită
oară, patru opere nouă. să ducă viaţă de schit, în tovărăşia copilaşului ei, acest
Fartea bună a acestei trupe de operă italiană oră per­ libret rafinat cereâ o muzică rafinată. Şi, cu toată sărăcia
fecta înţelegere a calităţilor, şi defectelor fiecăruia din de inspiraţie, Puccini a reuşit să fie graţios, delicat ca şi
câutăreţi de cătră maestrul concertator, un muzicant în­ biata crisantemă uitată.
cercat şi foarte conştiincios. Părţi caracteristice sunt numai vre-o două trei motive
Dintre operile nouă date, se cuvine să amintesc îndeo­ cuprinse într’o culoare orientală bine încrezută — poate
sebi de » Werther» capodopera maestrului francez Massenet chiar motive japoneze — însă aşa cum e in întregime,
şi de «Madame Buterfly» a lui Puccini. Madame Buterfly cu greu poate sta alături de «Tosca» şi
Căci dacă ni s’a dat şi dramatica «Fedora» a lui Gior- mai ales de «Bohema.»
dano şi slaba compoziţie simfonică «Iris» a lui Mascagni; Cu mult mai complicată şi mai grea compoziţia lui
dacă am avut o »Normă« masacrată, fiindcă această lu­ Massenet brodată în jurul romanului pasional al platoni­
crare a lui Belini nu mai ispiteşte azi pe marile cântăreţe, cului Werther, are atâtea calităţi mari de orchestraţie, ca
şi, când se găseşte câte una să o cânte, nu mai află par­ într’unele clipe, fără să mai priveşti pe scenă, înţelegi
teneri cuviincioşi; dacă s’a dat cu destul succes admira­ tot din desvoltările orchestrale.
bila «Tosea» lui Puccini, nu acaste reprezentaţii, toate la E o muzică plină de dramatism şi, în acelaş timp, atât
un Ioc, ar putea să însemne cât «Buterfly» şi »Werther«. de mult corespunzătoare stărilor sufleteşti ale eroilor că,
Cea dintâi arată, cu o strălucită putere, hotarele în nu arareori, desluşeşti ce poate să mai spună cântăreţul
care se frământă un compozitor când a dat tot ce a putut sau cântăreaţa, din cele ce începe să preludieze cutare
da. «Buţerflyc e ceva cunoscut, o operă plină de Puccini element din orchestră.
inspirat de duioasa lui »Bohemă« şi de tragica «Toscă». Afară de aceasta o putere de simfonist a lui Massenet,
Ici colo îşi mai aduce aminte de Gounod, fie de »Faust«, atât de pntemic manifestată şi în alte lucrări, te uimeşte
fie de «Philemon et Baucis* şi ca un refren obsedant îi în fermecătorul intermezzo — în bătaia lunci — pe care
răsar înainte diferitele motive caracteristice ale celor două îl desvoltă când Werther se întoarce cu Loti dela serata
bune lucrări din întâia lui activitate. fatală amândurora.
Toate însă cuprinse într’o atmosferă simpatică, în acor­ Apoi, arderea scrisorilor dela începutul actului al pa­
durile acelea atât de pueciniane că încep să-i facă şcoală, trulea, jocul flăcărilor, pălălaia ce cuprinde rând pe rând
dau o alcătuire graţioasă de muzică recreativă, ici şi colo semnele iubirii desperate, e o altă mică minune de muzică
duioasă. simfonică în care simţi că trebue să închizi ochii şi să
De altfel şi subiectul ce l-a câştigat pe măestrul italian uiţi tot ce e în jurul tău ca să zăreşti ceeace spune, ce
e demn de aşa ceva. E o pagină din dragostea femeii arată orchestraţia.
orientale, o japoneză — Madame Buterfly — care rămâne Pentru aceste două frumseţi date acum, primăvara,
crediucioasă trei ani unui oficer englez, necunoseând, de trupa de operă ce făcuse stagiunea de iarnă în Rusia,
sărmana, firea schimbâcioasă a occidentalului care se şi suntem cu atât mai fericiţi cu cât micile slăbiciuni, ne-
însoară cu alta, in ţara lui şi ea se mângâie, aşteptând înlăturabile oricărei trupe de acestea, sur.t şi mai bătă­
cu copilul, pe care îl are. toare la ochi la trupele neomogene, cu elementele dis­
Când află, la sosirea lui că e însurat, şi că voind să cordante.
fie loial îi ia copilul ca să-l crească, nenorocita japoneză Şi aceasta a fost o trupă perfect omogenă, ceeace în­
se omoară. seamnă ceva. B. Lăutarul.

Atâta dor de tine ..

E primăvară! Uino Atâta dor de tine Şi poate vei pricepe
Privighetorilor în pieptul meu s’a strâns, Că’n tremurul de pleope,
Să le-ascultăm concertul Că’n noaptea fermecată în lacrămile mele,
In nai şi piculină ... Când îmi vei fi aproape, în plânsul meu nebun
Melancolia dulce Culcat pe mâna-ţi albă S’ascunde dulcea vorbă
A cântecului lor Voi isbucni în plâns,— Ce nu ’ndrăznesc s’o spun ...
Pe suflet ne va pune Victor Eflimiu.
Durerilor surdină...