Page 51 - 1908-11-12
P. 51
Nrul 11—12, 1908. LUCEAFĂRUL 291
Adevărul.
Motto: »A gr6f Karftcsonyi palotâban întins de apă îţi lămurea taina lui. Neamul nostru eră
Herczeg Ferenczoz alkalomrairott o unitate.
»A levâl* cinift kacajrtato bluotte-
j6t mutattâk be... Mocsonyi Antal Ca pe un popor de ţărani, ne-a ajuns anul de sguduire:
egy f&szegen szerelmes tânăr szo- patruzeci şi opt. In vremea îndelungată a domniei feudale
repeben vâltott ki sok kacagâst ni s’au prăpădit aristocraţii cari şi-au sacrificat pe rând
a k8z5ns6g soraibbl «*)
toate atribuţiile lor etnice şi au fost înghiţiţi de clasa
Ziarele maghiare din Budapesta, 17 Mai.
dominantă străină. Loviţi de sus fără nici un sprijin, po
De luni de zile asistăm la un răsboiu crâncen în pu văţuiţi de scriptura evangeliei şi îndrumaţi arare de cârja
blicistica noastră. 0 polemică ascuţită a luat proporţii ne arhierească, — aceşti oameni năcăjiţi au petrecut veacuri
obişnuite. S’au aruncat, în cursul acestei campanii, cuvinte întregi. Cei ridicaţi din râudurile lor prin vre-o întâm
grele, lovituri pătimaşe. S’au adus pe teren toate armele plare a sorţii, au rătăcit în tabăra de unde venea porunca
din arsenal şi s'au întrebuinţat, pentru smulgerea biruinţei şi «slobozenia celor mai mari». Numai puţini, foarte pu
chiar şi mijloace cari nu mai ţineau seamă de îndatori ţini au fost acei bărbaţi cărturari smulşi din sânul ţără
rile pe cari le cere »Iupta dreaptă». Acum răsboiul e pe nimii, cari în acest timp purtau în sufletul lor dragostea
sfârşite. Cel puţin aşa îţi vine a crede, când vezi, pără- pentru mulţimea obidită. Călăuziţi de avântul generos al
sinduşi adăpostul prielnic, o seamă de oameni cari s’au vremii, cu inima sbuciumatâ de sentimentul unei repul-
bucurat totdeauna de ocrotirea păcii şi cari acum au în ziuni împotriva nedreptăţii de care şi ei înşişi pătimeau,
ceput să facă plimbări pe câmpul de luptă, deplin con aceşti cărturari erau în mod firesc destinaţi pentru rolul
vinşi că nu mai primesc lovituri şi pot da, fără nici un de conducători ai sorţii celor mulţi. Din frământarea unor
pericol, chiotul larg de triumf, E o plăcere destul de patimi de veacuri, cari au dospit amărăciunea ţăranilor
vulgară aceasta şi coi cari o simt pot avea doar mân noştri, cei câţiva oameni cu carte au înţeles drumul ce
gâierea că sunt mulţi. Vom fi iertaţi, dacă nu ne vom trebuia urmat. în focul luptei care se deslănţuiâ, ei erau
înşirui ’n rândurile lor şi acum, după potolirea patimilor, expresia conştientă a unui ideal comun, oglindit în ini
vom încercă să spunem un cuvânt sincer într’o chestie mile tuturora. Păşirea lor avea atribuţiile celui mai de
de mare importanţă pentru viaţa neamului nostru. săvârşit altruism înfrăţit pe deplin cu aspiraţiile mulţimii.
E vorba de articolul dlui Tăslăuanu > Două culturi» Aveau deci o legătură de intimitate sufletească cu mul
care a stârnit discuţia aprinsă şi fulgerele de mânie ale ţimea, aveau cinstea şi încrederea ţăranilor. Asupra lor
dlui Aurel C. Popovici. se concentrau toate privirile, gestul lor domină massele
Dacă trecem cu vederea unele judecăţi pripite şi de lănceri, povaţa lor eră cuvânt de ordine. Ei erau con
acceptăm lămuririle ulterioare în cari se desfăşură clar cretizarea tuturor nădejdilor înfiripate în îutunerec cari
intenţiile autorului, fondul acestui articol se reduce izbucneau în deslânţuiri pătimaşe. In dânşii vedeau ţă
la afirmarea, că în sânul cărturărimii noastre se ivesc zi ranii pe omul iscusit în poveţe, menit să-i răsbune şi să
de zi, tot mai multe, îndemnurile unui egoism îngust, cari le croiasă o soarte mai bună. Acestor oameni cu sufletul
pot compromite legătura de solidaritate firească intre cele pătruns de idealul lor, cu inima ţărănească sub hainele
două categorii sociale ale neamului nostru cari sunt: ţă- nemţeşti le-a dat poporul un nume atât de curat din
rănimoa şi cărturarii. care se desluşeşte atâta intimitate, atâta cinste şi încre
Să stăruim puţin asupra acestei chestiuni. dere. Le-au zis: domnii noştri. Cine a ascultat la
vatra ţărănească poveştile unui moşneag, care spunea de
Din zile de demult până deunăzi poporul nostru în Iancu pe câmpul dela Blaj, ori pe crestele munţilor apu
această ţară a trăit prin o singură pătură socială, prin seni, cine a auzit glasul unui moţ bătrân şi s’a înfiorat
ţărănime. Aceleaşi suferinţi, aceleaşi credinţe sbuoiumau de fulgerele din ochii lui, acela s’a putut pătrunde de
pe bieţii plugari legaţi de glie pe tot cuprinsul acestui înţelesul pe care l-a pus poporul în cuvintele: domnii
pământ. Uniţi prin îndemnurile aceluiaş traiu, aceloraşi noştri . . .
datini, iobagii de «legea românească» aveau o singură Dela 1848 şi până astăzi au venit două generaţii. Prin
matcă pentru gândurile şi nădejdile lor, şi la Murăş şi inaugurarea vieţii constituţionale, între altele, au început
pe Târnave şi pe malul Crişurilor, in căsuţele albe sub să se schimbe şi împrejurările sociale ale neamului nostru.
acoperişul de paie, trăia un singur suflet fărâmat în mii de Din ţărănimea lipsită cu totul de creştere culturală, în
părticele. Ca faţa unui lac din «munţii noştri» aşa eră su condiţii economice destul de vitrege, având în suflet în
fletul acestui popor. Soarele îi lumină deopotrivă supra tipărită amintirea atâtor ani de umilinţă istorică, au în
faţa undelor şi trezea aceleaş răsfrângeri de raze, iar vi ceput să răsară, pe ici pe colo, oameni trecuţi prin şcoli.
forul îi tulbură la fel adâncurile şi o picătură din acest «Domnii noştri* s’au înmulţit, zi de zi, şi au ajuns astăzi
să alcătuiască o nouă pătură socială. In cursul acestor
*) In palatul contelui Karâcsonyi s’a dat farsa lui Her- cincizeci de ani însă încrederea tradiţională a fost ştir
czeg Ferencz scrisă din acest prilej. A u t o ni u Mocsonyi bită pe alocurea de urmaşi şi sentimentul de frăţietate
în rolul grotesc al unui profesor îndrăgostit, a stârnit între cele două categorii sociale a slăbit.
mult râs în rândurile publicului. Ce s’a petrecut anume în acest restimp? Obida mas-
4*
