Page 52 - 1908-11-12

292 LUCEAFĂRUL Nrul 11-12, 1908.
selor ţărăneşti n’a găsit alinarea aşteptată. Au rămas şi dragostei de neam 1 Şi tu scriitor român care te sbuciumi
pe mai departe vii şi chinuitoare aceleaşi nevoi. Truda de durerile tuturora, care te cutremuri, ca o mimoză bolnavă,
acelor suflete curate cari au fost cei dintâi din «domnii de orice adiere a vânturilor duşmane, tu încă ai un prilej
noştri® a suferit tot mai multe înfrângeri. încrederea pusă de întărire a credinţelor tale, când un descendent al unei
în puterile lor n’a putut aduce roadele aşteptate şi des- familii cu rădăcini atât de puternice în conştiinţa publică
amăgirea a trezit clipele celor dintâi şovăiri. în rându­ a neamului tău, stoarce aplauze meritate pe urma tiradelor
rile răslete' ale cărturărimii înfiripate de curând, au în­ lui Herczeg Fetencz! Scrie-ţi înainte versurile, smulge
ceput a se ivi mişcări de dibuire, proprii tuturor tagmelor cât poţi din inimă, coboară pe hârtie orice fior din sufletul
improvizate. După zilele de ridicare unitară a neamului acestui neam fără noroc şi ai mângâierea că nu vei izbuti
au urmat anii îndelungi de desfăşurare înceată a intere­ niciodată să te ridici în mintea alor tăi, alături de cu­
selor particulare. Prin diferenţiarea socială s'a dat naştere tare jidovaş cu pistrui care îneiocălează rime insipide in
şi unei diferenţieri de interese. Cei mai mulţi din căr­ plimbările de pe malul Dunării! — Aceste sunt învăţă­
turarii ridicaţi erau prin profesia lor îndrumaţi la şer- minte grozave. Răceala pe care o trezesc în suflet se
parul ţăranului, care le da hrana de toate zilele. Cariera curmă cu greu. Iuzadar sunt toate contribuţiile unei ge-
celor mai mulţi — în situaţia anormală a împrejurărilor nerosităţi de ocazie. Noi nu vrem astfel de interpretări
politice — se întemeia pe acest şerpar al bietului om ale sentimentului de jertfă cari îngenunchiază mândria
dela sate, platnic, răbduriu, stors de toti. Schimbându-se unui popor. îndemnul sufletului deosebeşte darul de bacşiş.
relaţiile vieţii politice tot în paguba noastră, aceste îm­ Şi noi ştim cu toţii că demnitatea zdrenţuită a unui neam
prejurări s'au înăsprit din zi în zi. Prin educaţia străină nu se mai poate peteci prin bilete de bancă. Noi vrem
încăs’au mai stângenit îndemnurile sufletelor şi cu vremea sufletul, dar vedeţi, sufletul se duce departe, tot mai
s’au furişat între noi tot mai multe tendinţe de egoism departe...
îngust, îndrumările unui spirit de căpătuială cari alte­ Neamul nostru e pus astăzi în faţa unor probleme cari
rează echilibrul intereselor vitale între cele două pături nu se pot rezolvi decât prin o puternică disciplină a tu­
ale poporului nostru. turor rândurilor. Trebue să apropiem şi orânduint mulţimea,
Să fim drepţi! în mijlocul nostru au început a se ivi să unim toate îndemnurile de luptă, să înfiripăm o oştire
oameni pentru cari tradiţia ideilor generoase, sămânate stăpânită deopotrivă de puterea unei idei. Mişcarea noastră
de înaintaşi, a ajuns o dogmă învechită, fără putere. O de astăzi e menită să închege toate murmurele de durere
seamă din intelectualii noştri au compromis legătura de şi din înrudirea lor să creieze puternicul temei moral al
intimitate sufletească a generaţiei dela patruzeci şi opt unei acţiuni unitate. In aceste zile de grea cumpănă nu
cu massele poporului. Câţi nu cunoaştem noi, astfel de poate există decât o singură formulă a îndatoririlor obşteşti.
indivizi cari plin purtarea lor au izbutit să schimbe în Orice tendinţă de a crea un sentiment de solidaritate
mintea ţăranului straiele nemţeşti într’un simbol de ex­ într’un cerc de oameni se întemeiază pe omogenitatea de
ploatare a plugarului năcăjit. Cunoaştem o mulţime de interese şi îndemnuri a elementelor menite să formeze
«inteligenţi» călăuziţi de pofta îmbogăţirii pripite, împinşi o grupare. Nu se poate închipui solidaritate între oameni
în toate faptele lor de un egoism brutal. îi vedem cu­ ale căror interese se ciocnesc, sau ale căror îndemnuri
vântând la adunări, aruncând vorbele unui retorism fără servesc scopuri opuse. Iată de ce in mişcarea noastră,
suflet, cuminecându-se odată pe an prin un »dar« de noi încă trebue să ţinem seamă de categoriile din cari
douăzeci de coroane trâmbiţat la gazetă. îi vedem trăind voim să închegăm o forţă colectivă, să pipăim pulsul lor,
şi murind şi împărţind.daruri şi făcând pe «fruntaşii» şi să le judecăm cu toată liniştea echilibrul actual şi să căutăm
ni se arcă sângele în obraz când cutare sătean stors in pe ce căi se poate ajunge la o legătură traiuică. Acesta
urma «afacerii» îşi încheie povestea: «Aşa să-mi ajute e deci timpul când trebue să ne măturăm păcatele interne,
Dumnezeu, cum ţi-am spus adevărul domnule« ... S’ar să ne premenim. Acum e timpul să lămurim şi fixăm definitiv
părea că în sufletele hămesite e o sete bolnavă dospită în conştiinţa poporului valorile morale ale oamenilor. Şi tot
diu fiorul atâtor generaţii de strămoşi chinuiţi şi flămânzi acum e timpul suprem să începem munca de regenerare
— cari cer alinare prin rostul acestor urmaşi ... Oricare a nivelului moral in viaţa noastră publică. Prin spiritul
dintre cetitori poate desfăşură mai departe această ideie nou al unui altruism cinstit, noi, generaţia de astăzi, trebue
jalnică şi poate numără pe degete ... să reîntronăm vechea încredere făcătoare de minuni, între
De-o seamă dintre cei «sus puşi» ce să mai vorbim? popor şi «domnii noştri».
Cuvintele ungureşti puse cu atâta amărăciune în fruntea E datoria tuturor oamenilor cari au un rost în viaţa
acestor rânduri sunt argumentul cel mai clar. Ni se în­ publică să se angajeze la această luptă de primenire. Şi
mulţesc oamenii cari în bucuriile şi durerile lor se de­ e mai ales datoria publiciştilor să fie în rândurile cele
părtează de ale noastre, cari în interpretarea datoriilor dintâi în această luptă şi să primească cele dintâi lovituri.
lor naţionale nu mai ţin seamă de adevăratele trebuinţe Aceasta e o datoria naţională, o trebuinţă care nu poate
ale neamului. Căci în adevăr, cine îşi poate închipui o suferi amânare. Poate fi botezat acest avânt oricum «so­
mai nesocotită jignire a sentimentului său de mândrie cialism» chiar, — porecla e indiferenta, — dar e vremea
legitimă, ca atitudinea de izolare desăvârşită a celui legat să-l pornim din toate puterile. Să ridicăm deci vălul de
de tine prin porunca tainică a frăţietăţii de sânge? Tu pe toate minciunile cuvioase, să le zicem pe nume pă­
tiuere care îţi tângeşţi traiul nevoiaş din fărămiturile catelor cari bântuie societatea noastră şi să aducem un
unui stipendiu, în mansarde din etajul al treilea între suflu aspru de sănătate, care să învioreze viaţa noastră
jidanii din Budapesta, tu culegi straşnice învăţăminte ale publică. Şi să nu ne temem de sughiţele cârcotaşilor mă­