Page 58 - 1908-11-12

298 LUCEAFĂRUL Nrul 11-12, 1908

Dări de seamă.

Dr. George Gerda, Bănatu-i Frmicea! Poezii în Moşîîa ni-or loat-o ’ntreagă,
graiu bănăţenesc. Tipogr. «Poporul Român» 1908. 1 voi. La porţiîe gria nie bagă;
8° 96 pp. Preţul: 1 cer. Iei nie strâng, nîe strâmtoriesc
Sub influenţa lui Vlad Delamarina, s’au scris mai multe Ş’apăi iar îei nîe globiesc!!
încercări în dialectul bănăţean. Ele nu prezintă însă o
valoare literară. Intre aceste se numără şi volumul din La alîejieri cu jândarî
Porniesc fracîe, ca cătănie,
fruntea acestor rânduri, al dlui Gerda, apărut în anul acesta.
Şî î{ scot husarii tiîţ
Deosebirea fundamentală între Vlad Delamarina şi dl Gerda
Şi onvîeţî dîn căsarmîe.
e că cel dintâi eră un artist, pe când acest din urmă e
un versificator. Poeziile lui Delamarina, eliiar desbrăcato
Să slobod pe capu nost
de particularităţile dialectale, rămân frumoase, pe când
Fibirăi cu bani cu sacu,
ale dlui Gerda, lipsite de calambururile dialectale, susţinute
Ne globiesc fără ce milă:
adeseori prin barbarisme poporale, nu prezintă nici un
Să nie rupă de tăt capu.
interes artistic. Mândria Bănăţeanului aici e exagerată şi
supărătoare, degenerând într’o lăudăroşie grotescă:
Pe dascăli năvălîesc dîn grîeu
»Şî dac’un viae tu ci-î lăuda Inşpectori!! Mişculanţă!!!
Să şei, că şî atunşîa Iar pe birtaş buie mîerieu
Ca şîacu foi arăta, Directori de fmanţă!!
Că tăt Bănatu-i frunceal!»
răspunde bănăţeanul ardeleanului, dupăce s’a lăudat cu Lumîe, lumîe dîn bătrâni,
»vlăgica«, «catiedrala», »Mocioni«, «Bredişianu», »Dărăbielu« Pe la noi de şîe nu vini,
şi »Vidu«. Ca să viedz acu Rumânii,
Că trăiesc măi rău ca cânii.
Toate detaiurile pe cari le înşiră autorul, în loc să
contribue la desăvârşirea imaginilor, le transformă în ca­
Nimîe’n lumîe nu lie cnegie,
ricaturi. Aşa sunt: »Că tăt Bănatu-i fruncea», .La Dără-
Nimîe'n lumîe nu’i măi viegie,
bielu», »Coru dela Chisătău», «Fişcalii» etc.
Numa moarcea cât’odată,
Dacă poeziile în graiu bănăţănesc ale dlui Gerda nu
Moarcea, moarcea, ha'ndurată!
prezintă valori artistice, ele sunt interesante din punct
de vedere social, întrucât în ele se răsfrânge judecata Alături de această poezie, amintim «Tăt paorîe-i mai
ţăranilor bănăţeni asupra vremii în care trăiesc şi asupra binie», în care ţăranul, voind să-şi dea feciorul la învăţătură
oamenilor. Cea mai caracteristică e «Suspin», pe care o
reproducem întreagă, părându-ni-se cea mai bună bucată Ca să trăiască bine
din volum. Să nu mai umblîe morşîelit 1 )
Suspin. Şi chinuit, ca minie!!»
(DS pe valea Begheiultii.)
Măi Begliei sărac de minîe, îşi spune părerea despre toţi cărturarii cu cari vine el
Multă jălîe nîe măi vinîe! în atingere. Părerea cea mai rea o are despre advocaţi
Jălîe multă cu tovar, Că arvocaţî-s bîelitori
Dzîlîe nîegrîe cu amar! Şî-i blastâmâ tăt r.atu.
Vin streini dîn lumea lată
Celelalte poezii sunt anecdote şi glume versificate.
Bată’i Dumnîedzeu să’i bată!!!
Dintre ele merită amintire specială «La tiatăr», zugrăvind
Şî să ’ncuib ’aişi la noi,
groaza bănăţeanului de judecătorie.
Ca şi trântorile’n roi!
întreg volumul nu înseamnă o coutribuţie reală la
Cu hotaru s’or băgat literatura dialectală artistică, pe care până acuma o re­
Tăman pân’ la noi in sat, prezintă numai creaţiuuile lui Vlad Delamarina. T.
Ni-or tăiat pădurilîe
Ni-or cosît fânîeţîlie! ') Murdărit.
Despre celelalte cărţi, primite la redacţie, rom vorbi in numărul 13, care va apărea, la l Iulie n.,
cu frumoase ilustraţiuni de pictorul Satmary şi probabil cu o copertă în trei colori, făcută de apre­
ciatul pictor A. Mur nu, pe care sperăm să o putem tipări până atunci.