Page 59 - 1908-11-12

Nrul 11-12, 1908. LUCEAFĂRUL 299

C r o n i c ă .
Vlad Delamarina. In Maiu s’au împlinit 12 ani dela 0 minune. Ne frământăm de multă vreme s’avem şi
moartea poetului nostru bănăţean. Am crezut că memoria noi o mişcare teatrală. Am adunat bani frumuşei în curs
acestui suflet de artist e vrednică să-i îuchinăm un de atâtea decenii; am făcut «planuri de acţiune* şi tot
număr al revistei noastre. împrejurările in cari trăim, feliul de propuneri, cum s’ar putea începe o muncă siste­
ne permit numai asemenea manifestări ale sentimentelor matică, care să satisfacă trebuinţele şi aşteptările tuturora.
noastre de dragoste fa(ă de ceice au contribuit la îmbogă­ •Societatea pentru crearea unui fond de teatru român*,
ţirea şi înaintarea culturii româneşti. La acest loc ne simţim în timpul din urmă, a încercat chiar să facă un pas spre
datori a aduce mulţumirile noastre d-şoarei Laura Vlad, realizarea scopurilor ce le urmăreşte, împărţind burse
care a binevoit să ne pună la dispoziţie originalul «Schi­ mai multor tineri, cari voiau să îmbrăţişeze cariera grea
ţelor de călătorie* şi care ne-a făcut coperta numărului de apostoli călători ai Thaliei noastre întârziate. Dar toate
de faţă, precum şi d-nei Lucia Barbu n. Vlad, care a încercările, toate frământările bunelor intenţii au adus
binevoit să ne scrie amintirile ce le publicăm în acest prea puţine roade concrete.
număr. Ambele surori ale poetului, ne-au dat tot spri­ •Planurile de acţiune* şi propunerile dorm în Anuarele
jinul cerut şi în mare parte d-lor e de a se mulţăini societăţii; tinerii, cari au primit ajutoare, s’au râslăţit
reuşita numărului de faţă. care încătrău. Singur dl Z. Bârsan îşi urmează, cu o stă­
D-şoara Laura Vlad ne-a pus la dispoziţie şi un dră­ ruinţă de admirat, pribegia artistică, colindând odată sau
gălaş cântec de leagăn, pe care l-a scris duioasa mamă de două ori pe an centrele româneşti, cari s’au arătat
a poetului la 1871, când îşi legănă, plină de nădejdi, co­ primitoare străduinţelor sale de a înfiripă un început de
pilaşul abia de un an. Cântecul a fost tradus şi in limba mişcare teatrală. Ceilalţi bursieri ai societăţii, până acum,
germană de L. V. Fischer şi publicat în «Romănische nu au prea dat semne de viaţă, fiind încă la studii. —
Revue*. E aranjat, pentru voce şi pian, de Louis AViest. Mai avem o Bibliotecă teatrală, care se sporeşte
anevoie şi pătrunde greu în cercuri mai largi. Diletanţii
din deosebitele centre urmează cu reprezentarea pieselor,
bune-rele, cum dă Dumnezeu. Dacă mai amintim Anuarele
şi adunările generale ale «Societăţii pentru crearea unui fond
de teatru român*, am schiţat în liniamente generale în­
treaga mişcare teatrală dela noi.
Nu e mult ce s’a putut face! Şi dacă am avea măcar
nădejdi în viitor, văzând începuturi de muncă sistematică,
cari să prindă rădăcini şi să dea semne de viaţă îndelun­
gată! Dar nu prea putem înregistra nici de aceste.
Cu toţii ne întrebăm, care e cauza acestei înaintări
încete, a cui e vina că nu se face o muncă sistematică
şi intensivă?! Ar fi o copilărie să aruncăm vina în cârca
unora sau altora, să făurim cauze artificiale pentru tălmă­
cirea unor scăderi, cari cad în afară de responsabilităţile
indivizilor singuratici.
Cauzele adevărate le putem găsi numai în stările
noastre sociale; vina nu e a unuia sau a altuia, ci e a
întregei noastre societăţi, care, snpunându-se unei legi
sociale, numită legea imitaţiei a lui G. Tarde (un vestit
sociolog francez), a ascultat îndemnurile străine ale me­
diului în care şi-a făcut educaţia şi, prin urmare, fără
să-şi dea seama, s’a depărtat de poporul din care a ieşit,
a adoptat obiceiuri, cari trebuia s’o aducă într’o criză
morală.
Vlad Detamarina în braţele mamei sale. 1 închipuiţi-vă că societatea noastră ar fi călăuzită în
viaţa de toate zilele de alte îndemnuri sufleteşti, închi­
Cântec dc Leagăn puiţi-vă că idealul cărturârimii noastre n’ar fi cel de
de Sofia Vlad-Rădalescu. a-şi crea o situaţie materială cât mai bună, ci cel de a
Dormi şi visează, Ţine-1 la tine trăi o viaţă culturală intensivă, căutând să servească in­
Puiule dulce, Pe aripioare, teresele de obşte ale neamului. în acest caz nu am mai
Mama veghează Ici lângă mine putea face constatările tânguitoare, cari se repetă regulat
La capul tău! Lin legănând, — pe la adunările generale ale reuniunilor noastre culturale.
Vin’ îngerele, Ca să-i văd faţa •Indiferenţa publicului*, care se osândeşte la toate ocaziile,
Vin' şi fereşte, Surâzătoare ar dispărea şi toată lumea ar fi mulţumită, fiindcă fiecare
De visuri grele. S’aud guriţa: ar simţi că trăeşte intre oameni, cari îşi fac datoria,
Pruncuţul meu! •Alamă!* şoptind. cari, pe lângă preocupaţiunile vieţii lor individuale, lucrează