Page 6 - 1908-11-12

246 LUCEAFĂRUL Nrul 11—12, 1908.
Ardeal şi în Ţara Ungurească, unde jocurile prioare, ogari şi şoimi dresaţi, şi in care eroul
sunt mai vii şi mai repezi, poartă numirea de se identifică cu persoana, căreia i se adresează
«strigături* sau de »chiuituri«. »Horele« sau colinda.
«strigăturile* se improvizează de multeori de «Oraţiile*, «Bocete« şi »Descântece«
jucători în cursul jocului, întocmai ca «Schnader- sunt ocazionale şi nu sunt legate de un timp
hiipfeln« la Tirolezi şi la ceilalţi locuitori din anumit.
Alpii germani. Ele cuprind sau un compli­ «Oraţiile* sunt nişte discursuri în versuri, pe
ment galant, adresat vre-unei jucătoare frumoase, care le rosteşte «vornieelul* sau »colăcerul«,
sau o glumă versificată, menită a contribui la conducătorul oamenilor trimişi din partea mi­
veselia jocului, sau apoi o observare satirică, de relui la părinţii miresei, ca s’o ceară pe aceasta
multeori destul de muşcătoare, la adresa fetelor spre a fi dusă la cununie la biserică. în mod
şi a flăcăilor, a altor persoane, cari iau parte la poetic el vorbeşte de un fecior de împărat, care
joc, ba chiar şi a comunelor învecinate. a plecat în zorile zilei la vânat împreună cu
Flăcăul leneş sau nevoiaş, fata cu vre-un de­ oamenii săi. El a cutreierat «munţii cu brazii,
fect corporal sau cu nume rău, cea care-şi văp- codrul cu poienile, câmpia cu florile», până ce
seşte obrazul sau se mândreşte cu haine cum­ a dat de urma unei căprioare. A urmărit fiara
părate din târg, bărbatul beţiv şi risipitor, nevasta fricoasă, dar aceasta trebue că s’a ascuns pe
care face cu ochiul şi ’n altă parte, jucătorii răi, undeva prin apropiere. Iei, «colăcerii*, au venit
ba de multeori chiar şi judele satului şi oamenii să o caute, trimişi de feciorul de împărat.
bisericei, cari nu sunt la locul lor, îşi aud nişte Apoi »vornicul« schimbă asemănarea, şi vorbeşte
observări, care trebue să-i usture multă vreme. do o «floare frumoasă şi drăgăstoasă, care mândru
E foarte interesant, să observi, cum jucătorii se înfloreşte, dar nu rodeşte, căci locul nu-i prieşte«,
încurajaza unii pe alţii prin «strigăturile* lor, spunând, că au venit s’o ia în primire şi s’o
cum răspunde unul altuia, căutând a se întrece ducă în grădina feciorului de împărat, unde va
reciproc în ironie, cum astfel animaţia şi veselia fi bine îngrijită şi unde va aduce rod.
creşte, încât toţi cei de faţă: jucători şi privi­ Versurile acestea alegorice sunt presărate ade­
tori, în adevăr iau parte la petrecere. Nu e vorbă, seori cu glume mai mult sau mai puţin potri­
nu arare-ori se întâmplă la astfel de oeaziuni, vite, după gradul de isteţime al «vornicului*.
că observările făcute sunt aşa de aspre, încât Cei dela casa miresei încă răspund în versuri
căşunează ură îndelungată din partea celor atinşi, şi fac şi ei felurite glume. Astfel scot la iveală
de nu cumva au urmări şi mai grave. o babă bătrână şi întreabă, dacă aceasta e că­
«Colind ele« se cântă în sărbătorile Crăciu­ prioara căutată de vânători; sau apoi arată o
nului şi în presără de Anul nou, când Românii, ciuhă sau o coadă de mătură. întrebând, dacă
ca şi alte popoare, au o mulţime de obiceiuri. aceasta e floarea mult lăudată.
Ele nu tractează însă numai subiecte religioase, în «bocete* se laudă faptele şi însuşirile celor
ci adeseori au cuprins mitic, amestecat cu ele­ morţi, se exprimă jalea celor rămaşi în urma
mente creştine, sau apoi conţin alegorii poetice, lor, sau în mod alegoric se plânge soartea bra­
potrivite cu persoana, căreia i se colindă. Aşa dului sau a pomişorului, ce se poartă după si­
d. e. la casa unui plugar se cântă întâmplări criu, încărcat cu poame, turte şi lumini, şi care
din viaţa plugarilor; la casa păstorului se laudă până ieri era verde, în curând se va veşteji, în­
viaţa păstorească şi se prevesteşte norocul şi tocmai ca şi cel dus la îngropare. Bocetele, în­
belşugul stăpânului casei; cultivatorului de vii tocmai ca »nae-niae«-le la Romani, se rostesc
i se spune, că strugurii s’au copt şi trebue pă­ într’un ton plângător şi trăgănat de femeile în­
ziţi de paserile lacome, lăudându-se totodată no­ rudite cu mortul, şi în lipsa acestora de «boci­
bilul fruct, din care se stoarce sf. Cuminecătură; toare* tocmite anume.
tinerilor li se cântă întâmplări vitejeşti (lupte în fine în «descântece* babele descântătoare
cu lei şi cu bălauri şi înfrângerea acestora); sau chiar şi bătrânii vrăjitori se adresează în
fetelor li se prevesteşte un măritiş fericit, iar versuri neregulate, rostite în mod misterios, la
vânătorilor li se povestesc interesante episode puteri supranaturale, de multeori însă şi la în­
din viaţa vânătorească de odinioară, cu cerbi, că­ geri şi la sfinţi, rugându-i, să mântuiască pe cel