Page 61 - 1908-11-12
P. 61

Nrul 11-12. 1908.          LUCEAFĂR UL                       301
       putea  învăţă  să  apreciem  importanţa  disciplinei  şi  a  cu­  democraţia,  d-sa  o  identifică  cu  «anarchia»,  «demagogia»  şi
       rajului  in  lupta  pentru  ideale.  Enunciaţiuuea  dlui  confe­  alte prăpăstii.
       renţiar,   că   nu   avem   motiv   a  ne  teme  de   socialism,   în  realitate  dl  Aurel  C.  Popovici,  —  deşi  nu  găseşte
       deoarece   ţărănimea   noastră   ne   apără   de   pericolele   lui,   cuvinte  destul  de  aspre  împotriva  «doctrinelor»  şi  a  «doc­
       dacă  acestea  există,  —  este  un  adevăr  care  luat  în  seamă   trinarilor»,   e   un   doctrinar   conservator   foarte   rigid,
       poate  linişti  şi  pe  cei  mai  îngrijaţi  din  cauza  socialis­  cum  vom  arătă  altă  dată,  —  şi  în  virtutea  doctrinei
       mului.   Temeinicia   studiului   şi   sentimentul   cald   naţional   sale,  nu  a  «bunului  simţ»,  cum  i  se  pare,  combate  de­
       care   a  însoţit  acest   studiu,   fac   onoare  vicepreşedintelui   mocraţia».
       despărţământului Braşov al Asociaţiunei.  E  o  critică  serioasă,  pe  care  e  greu  de  a  o  combate
         Scria   conferinţelor,   puse   la   oale   de   despărţământul   ou  gesturi  şi  ou  exclamaţii,  cum  obişnueşto  dl  Popovioi.
       Asociaţiunei,  a  încheiat-o  dl  prof.  A.  Ciortea  cu  o  con­  Teoriile   reacţionare   ale   d-sale   pentru   stările   dela   noi
       ferinţă   interesantă   şi   instructivă   din   domeniul   fizicei,   sunt  deadreptul  periculoase.  Chiar  şi  ziarul  lui  Moldovan
       ţinută  în  11/24  Maiu.  Mânat  de  intenţiunea  practică  de   Gergely,  Ungaria,  în  numărul  său  din  15  Maiu,  reproduce
       a  lămuri  unii  termeni  din  fizică,  cari  au  intrat  in  limba   articolul  dlui  Popovici  «Politica  şi  libertatea»,  ui  loc  de
       do  toate  zilele  şi  cari  nu  se  întrebuinţează  corect,  cum   frunte,   insoţindu-1   de   următoarea   declaraţie,   puţin   mă­
       sunt  «iuţeală*,  »greutate«,  «massă*  şi  altele,  a  făcut  cu   gulitoare pentru d-sa:
       deplină  reuşită  unele  experimente  bazate  pe  energie  pentru   «Dăm  loc  credeului  «Ungariei»  compus  de  Aurel  C.
       a  ajunge  la  concluziunea,  că  viaţa  uu  e  altceva  decât   Popovici, aprobat de noi din cuvânt în cuvânt.»
       energie  manifestată  sub  diferite  forme.  N’a  cetit,  ci  a   Vorbind de demagogie, V. R. scrie:
       predat  liber  şi  clar.  Publicul,  nu  prea  numeros,  l-a  ur­  «Demagogia  e  un  fenomen  foarte  urât,  —  dar  când
       mărit cu interes.         L... a.  declari  demagog  pe  oricine  are  alte  idei...  şi  ataci  cu
                       *
                                         atâta  furie,  cu  atâta  netoleranţă,  cu  atâta  lipsă  de  orice
         Reviste   şi   ziare.   »Viaţa   Românească*   din   laşi,   frâu.   pe   oricine   nu   se   închină   lui...   Houston   Stewart
       cea   mai   serioasă   dintre   revistele   româneşti,   cari   apar   Chamberlain,  când  faci  apel  la  prejudecăţile  mulţimii  şi
       astăzi,  în  numărul  cel  mai  nou  (4)  se  ocupă,  în  treacăt,   zugrăveşti   pe   orice   democrat   ca   pe   un   monstru,   fără
       la  revista  revistelor,  şi  de  teoriile  d-lui  Aurel  C.  Popovici,   D-zeu,  fără  patrie,  un  smintit,  —  nu  e  şi  aceasta  o
       publicate  în  «Convorbiri  Literare»  şi,  mai  ales  în  revista   adevărata   demagogie,   —   demagogia   reacţionară,   care
       »Sâmănătorui«, oare apare acum sub direcţia d-sale.  e tot atât de detestabilă ca şi demagogia revoluţionară?...
         Cu  o  foarte  uşoară  ironie,  revista  ieşană  dovedeşte  că   «Viaţa  Românească»  se  ocupă  şi  de  articolul  «Dema­
       teoriile  d-lui  Popovici  sunt  clădite  pe  nisip,  că,  o  analiză   gogie  criminală»,  scris  de  dl  Popovici  împotriva  dlui  Oct.
       minuţioasă, le dărâmă cu multă înlesnire.  C. Tăslăuanu. Iată de ce părere e în această chestiune:
         1)1  Popovici  e  un  învierşunat  duşman  al  democraţiei,   «Că  între  ţărani  şi  cărturari  sunt  deosebiri  de  cultură
       care  după  d-sa  nu  e  decât  o  «vorbă»,  care  »de  existat   şi   divergenţe   de   interese   (la   armonizarea   cărora   orice
       n’a  existat  de  fapt  şi  nu  există  decât  «demagogia»  (S.   patriot,  in  vederea  succesului  luptei  din  Ungaria,  e  dator
       p. 251).                          să  tindă,  şi  deci  e  dator  să-şi  dea  seama  de  ele)  e  un
         împotriva   acestei   afirmaţiuni,   «Viaţa   Românească«   do­  fapt   material   pe   care   cele   mai   brutale   vehemenţa   de
       vedeşte  că  democraţia  există  ca  realitate  în  Elveţia  şi   limbaj nu-1 pot înlătură.
       in  toate  statele  civilizate  şi  anume  în  drept,  în  măsura   «însuşi  dl  Aurel  C.  Popovici  e  silit  să  recunoască:  »E
       în  care  naţiunea  e  recunoscută  ca  izvorul  legal  al  pu­  perfect  adevărat  că  cultura  noastră  dela  oraş  a  pierdut
       terii  statului;  de  fapt,  în  măsura  în  care  poporul  par­  multe   puncte   de   contact   cu   viaţa   lui   (a   ţăra­
       ticipă la guvernarea ţării.       nului).  Că  ea  trebue  des  voi  tată  în  armonie  cu  tot
         Dacă  însă  «fapt  pozitiv  este  că  democraţia  există»  —   ce  e  frumos  şi  bun  şi  caracteristic  în  viaţa  ţăranilor.
       continuă  V.  E.  —  tot  aşa  de  cert  este,  că  ea,  pur  şi  simplu,   Căci  numai  păstrând  tot  ce  se  poate  păstră  din  ea,  cul­
       nu-i place dlui Aurel C. Popovici.  tura   noastră   poate   deveni   naţională   (deci   trebue   incă
         «Şi  nu-i  place,  fiindcă  d-sa,  cu  toate  că  e  sincer  când   să  devină!).  Şi  ea  va  fi  naţională  sau  nu  vom  fi  noi.
       vorbeşte  cu  dragoste  despre  popor,  şi  e  sincer  când  îi   Noi ca naţiune (Conv. Lit. Nr. 3. 1908, p. 30G)«.
       laudă  înţelepciunea,  totuşi  în  fond,  ca  toate  firile  con­  Spune altceva în fond dl Taslăuanu?...
       servatoare,   toate   inteligenţele   pornite   spre   reacţio­  «începuturile   de   gândire   critică   trebuesc   încurajate,
       narism,  nu  are  încredere  în  judecata  poporului;  d-sale   luminate,   îndreptate,   nu   reprimate   cu   brutalitate   (mai
       i  se  pare  că  e  de  ajuns  ca  «băeţandri,  liceani  şi  studenţi,   ales  când  sinceritatea  e  mai  presus  de  orice  îndoială).
       suflete   avântate   tinereşti»   să   ţină   poporului   un   discurs   Aşa   înţelegem   noi   rostul   unei   polemici   adevărate.  Fără
       incendiar,  pentruca  «un  lung  şi  prelung  consentiment  să   critică nu e cu putinţă doar nici o propăşire».
       răsune:  Aşa  e,  Domnule!  Las  pe  noi,  Măria  Ta!«...  Şi   în  altă  parte  vorbind  de  feliul  de  a  discută  al  dlui
       «în  zarea  îndepărtată  se  înalţă  plastic  coarnele  furcilor,   Popovici scrie:
       şi uite zorile roşii ale răsboiului civil»...  «Adevărul  nu  poate  rezultă  decât  din  studii  şi  din
         «Nu,  vorbele  niciodată  n’au  răzvrătit  nici  un  popor,   gândirea   cinstită,   şi   gândirea   cinstită   presupune   res­
       —  dacă  nu  sunt  cauze  adânci  şi  reale  pentru  răzvră­  pectul gândirii altora, oricât ne-ar fi ea de contrară.»
       tire.  Să  se  năpustească  mii  de  «băeţandri»  incendiari  într’o   «Invectivele  violente,  în  publicistică,  ca  şi  în  literatură
       ţară ca Danemarca sau Elveţia, — nu vor răzvrăti massele«.  şi in ştiinţă, sunt, prin ele însele, probe de inferioritate».
         «Şi   numai   fiindcă   acestui   aprig   publicist   nu-i   place  Probe  de  acestea  ne-a  dat  dl  Popovici  mai  ales  în
   56   57   58   59   60   61   62   63   64