Page 7 - 1908-11-12

Nrul 11-12, 1908. LUCEAFĂRUL 247

bolnav, de răul, de care sufere. în acelaş timp Descântecele cuprind adeseori expresiuni întu­
descântătorii sau descântătoarele fac diferite semne necoase, alusiuni mitice, cuvinte arhaice şi grele
misterioase şi apoi dau pacientului să bea apă de înţeles, — dovadă, că ele datează din tim­
descântată, în care s’au stins câţiva cărbuni sau puri foarte vechi.
s’au plămădit buruieni, ori şi alte amestecături. (Sfârşitul urmează.) ftndreiu Bârscanu.

Trandafiri.

Nemângăiete flori bolnave, Cum tresăriji voi când vă paşte, Păcate negre dorm în pieptul
Doi albi şi galbeni trandafiri, Cu ochi flămânzi, păgânul gând, Pe care-o mână rea v’a pus,
D’a scris o jalnică poveste Şi câte patimi vă ’nfioară Şi să roşiţi voi de sfială,
Ursita ne ’ndurafei firi. Nevinovatul trup plăpând. Nu v’a dat dreptul cel de sus.

Cântec.

Tu n’ai la uşa ta zăvor, Tu mă auzi şi mă ’nţelegi
Nici lacăt n’ai la tindă, Ş’acelaş vis ne poartă,
Tu n’ai la uşa ta zăvor, Tu mă auzi şi mă ’nţelegi,
Când eu, ca hoţii, mă strecor Dar popi, cu cartea lor de legi
Şi bietul suflet călător Şi pravilele lumii ’ntregi,
La pragul tău colindă, îţi străjuie la poartă.

Sonet.
Cuprinde-mă din nou singurătate, Grădina ta atât de mult mi-e dragă,
Căci ţara ta de-atâtea-ori mă cere} Sunt flori acolo visurile mele,
La sânul tău vor prinde ’n veci putere Şi sufletului dat e să culeagă.
Avânturile inimii curate.
Rătăcitor el florile-şi adună
Nemilostiva lumilor durere Şi, în odihna nopţilor cu stele,
Departe-şi strigă multele păcate: îşi împleteşte trainică cunună.
Ca ’ntr’o vrăjită, tainică cetate,
Oclavian Goga.
Eu mă închid în sfânta ta tăcere.