Page 13 - 1908-13
P. 13

Nrul 13, 1908.             I.UCKAFÂRUI.                     ii 17
        lui  Leopold  Stern  şi  Carol  Decker,  nici  măcar   timental  al  Anicei  a  avut,  d-na  L.  Barbu,  fru­
        felul   valsurilor   pretinse   româneşti   ale   lui   moase  succese,  de  asemenea  au  plăcut  d-nii
        Ivanovici,  ci,  folosind  cadrul  străin,  să  se  auză   Ghişa  (Moş  Corbii)  I.  Roşea  (Leonaş)  Curea
        clar  şi  consecvent  motivele  doinei  sau  ale   (Ispravnicii)  şi  Enescu  (Bujor)  căruia  îi  re­
        brâului românesc.                 vin  mari  merite  şi  pentru  montarea  şi  regi-
          Lucrul  acesta  e  incontestabil  foarte  ane­  sarea artistică a piesei.
        voios  şi  pretinde  pe  lângă  o  cultură  muzicală   O observare de încheere.
        desăvârşită  o  c u n o a ş t e r e    ş i    o    p ă t r u n ­  Ideea  sulevată  de  societ.  corală  „Carmen"
        d e r e   e x t r e m    d e   m  i n u ţ i o a s ă   a   m    u -    din  Bucureşti  de  a  colectă  suma  de  lipsă
        z i c e i    p o p o r a l e .   Dar  nu  e  imposibil!  însuşi   pentru  scoaterea  în  tipar  a  t u t u r o r   com­
        Porumbescu  o  dovedeşte  aceasta  d.  p.  în   poziţiilor  lui  Porumbescu,  nu  o  găsesc  tocmai
        aria  Dochiţei  dela  începutul  actului  1,  care   norocoasă.   Deja   familia   compozitorului   a
        are  mai  mult  forma  unei  romanţe,  cu  toate   greşit  când,  fără  a  supune  unei  critici  com­
        acestea  să  simte  consecvent  timbrul  doinei;   petente   lucrările   rămase,   le-a   editat,   căci,
        de  asemenea  sunt  admirabile  câteva  întorsă­  după  valoarea  lor  artistică  şi  în  comparaţie
        turi  de  doină  în  cântecul  Anicei  „în  aste   cu  alte  bucăţi  desăvârşite  ale  lui  Porumbescu,
        haine   aşa   simple"   şi   aplicarea   motivului   se  observă  la  prima  vedere  că  sunt  numai
        sprinten   de   brâu   în   scena   dela   crâşmă   schiţe,  încercări,  cari  n’au  putut  fi  menite
        (actul II).                       publicităţii.
          Din  aceste  câteva  bucăţi  se  vede  câtă  silinţă   Deci,  dacă  e  să  se  facă  ceva,  ca  manus­
        şi-a  dat  Porumbescu  de  a  crea  o  cale  origi­  criptele  din  vorbă  să  nu  dispară  ci  să  ră­
        nală,  nouă,  cea  adevărat  românească,  moar­  mână  ca  o  r e l i c v i e   pentru  toate  vremurile,
        tea  prea  de  timpurie  l-a  oprit  însă  de  a  duce   cred  că  ar  fi  mai  potrivit  dacă  vre-una
        la  desăvârşire  principiul  său  şi  astfel  „Craiu   din  societăţi  e  noastre  culturale,  fie  dela  noi
        nou“  rămâne  a  se  consideră,  în  activitatea  sa   fie  din  regat,  le-ar  luă  în  primire  şi  le-ar
        muzicală,  ca  un  punct  de  trecere  dela  lucră­  păstră  pentru  aceia  cari  cu  pricepere  vor
         rile  sale  prime,  pe  temelii  străine,  la  cele   dori  să  le  răsfoiască;  iar  în  tipar  să  se  scoată
        curat  româneşti,  pecari  avem  deplină  garanţie   numai  ceeace  o  comisiune  de  experţi  ar  află
        că le-ar fi produs marele său talent.  de  publicabil.  Altcum,  chemaţi  şi  nechemaţi,
          Representaţia  operetei  în  Sibiiu,  în  zilele   vor  ajunge  să  judece  pe  autor  dintr’o  parte
        de  15,  16  şi  18  Iunie  a  fost  cu  toate  greu­  falşă,  iar  nu  după  valoarea  bunelor  sale  lu­
        tăţile  ivite  în  decursul  studierii  destul  de   crări  şi  a  nobilelor  sale  intenţiuni.  Şi  ar  fi
        reuşită.  Rolurile  au  fost  toate  norocos  îm­  păcat  să  se  întunece  astfel  memoria  aceluia
        părţite:  cel  vesel  al  Dochiţei  l-a  interpretat   care  cu  atâta  convingere  şi  entusiasm  sincer
        foarte  drăgălaş,  atât  ca  cântare  cât  şi  ca   a  luptat  pentru  isbânda  muzicei  noastre  na­
        joc,  d-na  Veturia  Triteanu;  în  rolul  sen­  ţionale.   Dr. Tib. Brediceanu.




                                      P  o  p  a  S.
                       De unde stăm acum,    Hă uit peste vâlcea,
                       Prin paltini şi răchite,  în zările senine,
                       5e vede albul drum    Şi nu ’njeleg ce vrea
                       Din văile ’nflorite.  Durerea ’n piept la mine.
                                                             Maria Cunţan.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18