Page 7 - 1908-13

N rut 13, 1908. LUCEAFĂRUL 311

De acasă cerea regulat bani pentru necesarele vama târgului şi a podului orăşenesc. Eu mai
de scris. Dar nu cumpără nici odată nimic; poate departe n’am ce învăţâ«.
ici-colea vr’un caet. Acasă de multe ori îşi scotea Şi ochii lui priviau în toate părţile, căutând
cu bucurie de prin buzunare condeele, căpeţelele ceva ascuns par’că. I-au dat pace, au crezut că
de creion furate, şi privea mult la ele, ca la glumeşte, deşi nu-şi aduceau aminte să fi glumit
nişte lucruri scumpe. Adeseori avea un pumn el vreodată.
plin de căpeţele de creion. Peste câteva săptămâni, Dumitru Marian ceru
Ş’a trecut bine toate examenele, vr’o 22 — 23 din nou cele două mii de zloţi dela părinţi.
de ani să fi avut când a isprăvit, fără s’audă Atunci bătrânul se ’nfurie:
vre-odată un cuvânt de laudă dela vr’un profesor, — »Ce vrei tu, măi băete! să mă batjocoreşti
oricât de bune răspunsuri ar fi dat. El însă nu se acum la vrâsta mea? De aceea te-am purtat opt
supăra, ci îşi zâmbea zâmbetul său amar, rece. Se ani la şcoală, ca să te pui acum în rând cu

Satinary, Lăutarul Oulii-albi, cu taraful său.
simţi deodată om mare, dar se simţi aşa, ca şi jidovii ? Pentru asta a trebuit să ’nveţi tu atâta
când n’ar fi umblat niciodată la şcoală. Nu putea carte ?«
face deosebire între el şi o calfă de-a ta- Dumitru rânji sec.
tălui-său. — Adecă Dta nu vrei să-mi dai atâţia bani?
Părinţii se gândiră unde să-l trimită să în­ — Nu! Mai bine-i arunc să nu-i mai vază
veţe mai departe. îi spuseră o mulţime de ca­ nimeni.
riere, ii făgăduită cinci sute de zloţi pe fiecare Băiatul îi zise cu răutate.
an, numai să s’aleagă om din el. Miraţi, fără ca — Nu eşti bucuros de slujba de care vreau
să-l poată înţelege, ascultară cuvintele lui. să m’apuc. Ţi-e ruşine, văd eu. De aceea nu-mi
— »Dacă-mi daţi cinci sute pe an, ar veni dai bani.
două mii pe patru ani. cât ar trebui să mai învăţ. — N u . . . Mai bine-ţi cumpăr o funie să te
Ei bine, daţi-mi acum două mii de zloţi şi v’aţi spânzuri dac’am ajuns până acolo, zise bătrânul,
limpezit de mine. îmi trebue să iau în arândă şi amărât trecu xntr’altă odae,