Page 13 - 1908-14
P. 13

Nrul 14, 1908.             LUCEAFĂRUL                        341
           La casa mamei Dumitra (D-ra T. Bogdan) s’au  lată  scena  cu  bobii,  una  dintre  părţile  cele  mai
         adunat  fete  şi  neveste  din  sat.  E  clacă.  Pe  reuşite şi mai originale din compoziţia dlui Bre-
         afară se aude un cântec de flăcău necăjit. Ileana  diceanu. La urmă intră şi Sorin, adus de flăcăi.
         (D-na V. Triteanu), una dintre fete, scapă fusul  Se încinge o învârtită săliştenească cu chiuituri,
         şi  îngălbineşte.  Mama  Dumitra  o  descoasă  şi  o  în cari vine vorba şi de ochişori ce umblă după
         face să-i mărturisească ce dureri ii frământă su­  domnişori. Piesa se sfârşeşte cu împăcarea celor
         fletul. Cu lacrămi în ochi, Ileana povesteşte, cum   doi învrăjbiţi.
         Dumineca trecută au intrat nişte domnişori, veniţi   Rolurile  au  fost  conştienţios  studiate  şi  ne
         dela  oraş,  in  horă  şi  unul  dintre  ei  i-a  dăruit  ţinem de datorie a aminti în special pe d-na Tri­
         o  floare.  Urmează  câteva  vorbe  mustrătoare,  teanu, care, cu vocea-i minunată şi cu jocul plin
         spuse  de  mama  Dumitra la adresa  domnişorilor  de temperament artistic, a fermecat, ca întotdeauna,
         dela  oraş.  Sunt  mustrări  meritate  şi  caracte­  publicul;  apoi  pe  dl  I.  Roşea,  care  a  cântat  aşa
         ristice  pentru  conflictul  dintre  săteni  şi  oră­  de frumos şi de credincios »Dragă mi-e crâşma
         şeni  în  toate  împrejurările  vieţii.  Fapta  dom­  ’n  pădure*,  şi  pe  dl  Enescu,  care  a  fost  regi-
         nişorului dela oraş a învrăjbit pe Ileana şi Sorin   sorul piesei şi, în Moş Marin, şi-a dovedit şi de
         (dl  Rădulescu),  care, supărat, a prins floarea în   astădată  talentul  de  actor.  Celelalte  persoane,
         brâul Ueanei şi, ca să-şi potolească necazul, s’a   precum şi corul au fost de asemenea pe' deplin
         înfundat  în  cârciumă  şi  o  duce  tot  într’un  mulţumitoare.
         chef  cu  lăutarii,  ba  are  de  gând  să  ia  lumea   Nădăjduim că piesa d-lui Brediceanu se va repre­
         în cap, spunând că se duce în Ţara. Mama Du­  zenta  de  toate  reuniunile  noastre,  cari  dispun
         mitra  caută  să  mângâie  şi  să  liniştească  pe   de puteri suficiente şi că întreg publicul româneso
         Ileana,  cu  vorbe  bune,  făgăduindu-i  că  o  să-i   va  avea  prilej  să  se  convingă  de  importanţa  ei
         dee cu  bobii  şi  o  să-i  spue norocul. Fetele, în­  naţională  şi  artistică,  asupra  căreia  ne-am  dat
         demnate de văduva sfătoasă, lelea Cbiva (dna Iulia  silinţa  să  atragem  atenţiunea  cetitorilor  noştri,
         Daneăş),  încep  minunatul  cântec  bănăţănesc  având  convingerea  că  numai  o  muzică  bazată
         »Mândruţo cu ochii verzi«. Intră flăcăii. Cântece,  pe melodiile noastre poporale va reuşi să împli­
         glume,  ghicitori,  snoave  şi  veselie.  Soseşte  şi  nească  dorinţa  noastră  naţională: »Vom  Herzen
         Ghiţă lăutarul, apoi glumeţul Moş Marin (dl Iuliu  moge  es  wieder  zu  Herzen  gehen*,  cum  zicea
         Enescu),  care  povesteşte  cu  mult  haz,  cum   Beethoven.
         eră  să  ia  el  pe  mama  Dumitra.  Aici  e  interca­  Oct. C. Tăslăuanu.




                                     Pierdutei.
         Ne-am despărţit; plecai în targa lume   în mintea mea imaginea fecioarei
         Şi-am cautat s’o uit, pe cât se poate,   Îşi prinde forma bine închegată,
         S’o uit aşa cum mi-aşi uită de nume;   De mă iubeşte încă, născătoare,
         Păreri de rău năvalnice mi-o scoate   Cu-argint şi pietre scumpe de bogata
         în faţa minţii, vecinică minune.  Te-aşi răsplăti, de bine dătătoare.
         Copil ciudat cu faţa ’mbătrânită,  Sunt vremi de-atunci, cu-o strângere de mână
         Cu sufletul vremelnic totdeauna,   Şi în cuvinte reci, ne daspărfirăm;
         De-aşi regăsi icoana mult iubită   Şi-am plâns şi plâng de dorul tău stăpână,
         Aşi retrăi poveşti o mie una     Cu-atât mă alesei din ce ’mpărţirăm
         în farmec sorocit într’o clipita.  In dragostea ce’n asfinţit se ’ngână.
                                                                      Ep.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18