Page 16 - 1908-14

344 LUCEAFĂRUL Nrul 14, 1908.

Dări de seamă.

Caton Theodorian, Sângele Solovenilor. Minerva, „Mitruţ este copilul meu... şi frate cu tine. Să
Bucureşti 1908, 1 voi. 8° pp. 248. Preţul Lei: 1.50. nu te simţi nedreptăţit de hotărârea ce-am luat lă-
Dl Caton Theodorian scrie de mult. In sumarul sându-i jumătate din avere".
„Convorbirilor literare 11 de acum 15—16 ani şi în „Re­ Lui Mitruţ însă nu i se dase ce i se cuveneâ. El
vista literară 11 figurează numele d-sale. îşi vedeâ cu dragoste de primărie, ducând viaţă tih­
La 1891 a tipărit un volum de schite şi poeme în nită cu nevasta lui, Antiţa.
proză, „Petale 11 , care a trecut neremarcat. Iar mai într’o noapte însă, întors pe nesimţite acasă, îşi
acum doi ani a publicat volumul „Prima durere 11 văzu femeia în braţele lui Andrei; Mitruţ se întoarse
relevat numai de o parte a criticei. zăpăcit şi se asvârli într’un puţ.
Câteva nuvele apărute în urmă, atrag atenţia asupra Iar Andrei, trecu pe lângă el, aprinse un chibrit
dlui Theodorian; d-nii lorga, A. Xenopol şi Gorun, în gaura fântânei, privi înăuntru, apoi „scoase o ţigară,
vorbesc bine despre d-sa; prin colaborarea la „Să- îi dete foc şi porni mai departe, fluerându-şi crâmpeiul
mănătorul 11 , „Archiva" şi „Luceafărul 11 , dl Theodorian de cântec", (pag. 248).
îşi face loc în literatură, iar acum, romanul „Sângele Un alt sfârşit, ar fi fost mai potrivit şi cu intenţia
Solovenilor 11 , editat de institutul Minerva, îl pune autorului şi cu titlul cărţii şi, mai ales, cu desfăşurarea
în rândul prozatorilor noştri de frunte. firească a acţiunei.
Ca şi d-nii Sadoveanu şi Gârleanu, dl Theodorian în locul dlui Theodorian aş fi insistat asupra urei
descrie, în Sângele Solovenilor, viaţa de moşie, bătrânului împotriva Solovenilor, mai ales de când
cu conacuri boereşti, cu cuconii demodaţi, cu jupânese cu întâmplarea din pădure.
şirete, cu cafele gingirlii, cu logofeţi, cu copii din flori, Ar fi fost emoţionant şi n’ar fi fost inexplicabil
cu domnişorii veniţi din străinătate şi cu ibovnice ca însuşi bătrânul, în clipele agoniei, să ridice mâna
de boier. înarmată împotriva lui Andrei, ca să sfârşească odată
Cuconul lsaie Murat aşteaptă cu multă nerăbdare cu neamul ticălos al Solovenilor.
pe fiul său Andrei, plecat la învăţătură; băiatul însă, ...Şi, ca o ironie a fatalităţii, autorul trebuiâ să
deşi vine după ani de zile, n’arată nici o bucurie că-şi pomenească, în câteva rânduri discrete că în căsuţa
revede părintele şi locurile copilăriei. depărtată a lui Mitruţ, din împreunarea nelegiuită a
E plictisit, anemic, cu ochi fără strălucire, crud şi lui Andrei cu Antiţa, se plăsmuiâ un alt urmaş al
laş. Cuconul lsaie Murat tresare: vede în el pe ur­ neamului blăstemat...
maşul nevestei sale, soloveancă, neam de oameni răi Cu un sfârşit ca acesta, romanul dlui Caton Theo­
şi-l pune faţă ’n faţă cu celălalt fiu al său, copil dorian ar fi avut o altă faţă; poate că şi valoare mai
din flori, Mitruţ, care poartă toate semnele Muraţilor: mare.
sdravăn, blând, cinstit şi curagios. Totuş, el rămâne opera unui scriitor serios, care
Admirabil început de roman, nu-i aşa? atacă chestiuni mult mai adânci ca cele obişnuite de
După cum e de aşteptat, autorul cercetează su­ alţi prozatori.
fletul bătrânului tată. Oamenii dlui Theodorian nu sunt toţi: plini de ca­
lsaie Murat trebue să vadă cum Andrei, sânge din lităţi unii şi de defecte alţii, ci aşa cum într’adevăr
sângele Solovenilor, urăşte şi chinuieşte pe celălalt sunt în realitate; stilul e îngrijit, împărţirea în capi­
fiu al său Mitruţ logofăt, de care lumea nu trebuia tole făcută cu multă artă, iar fragmente ca plecarea
să ştie că e băiatul boierului. E silit să alunge pe lui Mitruţ dela moşie (pag. 132 137), destăinuirea bă­
Mitruţ dela curte, numai ca să nu-1 vadă biciuit de trânului ş. a. sunt pagini cu cari s’ar putea mândri
Andrei. Strică logodna plănuită între Andrei şi fata oricare dintre cei mai buni nuvelişti ai noştri.
bunului său prietin Antache, fiindcă: V. E.
„Uite... Andrei nu se poate însoţi cu Sofica. Eu
trebue să ţi-o spun. De când a venit, n’am făcut decât Dr. Vaier Branisce, Ciprian Pommbm-u, schiţă
să-l drămuiesc, să-l cântăresc, să-l aflu în toate ascun­ monografică, Lugoj, 1908, 1 voi. 8°. 118 p. Preţul
zişurile făpturei lui. De n’ar fi fost cum este, mi-ar cor.: 1.50.
fi fost greu să-l desvălui, dar nici nu şi-a dat oste­ Dr. Vaier Branisce, ca un tribut de admiraţie me­
neala să acopere: sângele Solovenilor fierbe în vinele moriei lui Ciprian Porumbescu, a publicat în „Drapelul",
lui... e un hain. Păcat, mare păcat şi urgie pe capul cu prilejul aniversării a 25 de ani dela moartea com­
meu. D’aia nu-1 poate lua Sofiţa, nenorocitul. Cum pozitorului, un şir de foiletoane, „Icoane din frămân­
s’o osândim amândoi şi să ne unim sângele ca să tările unui suflet de artist". Aceste foiletoane le-a
iasă din ei încă un Solovean, încă unu? 11 (pag. 117). retipărit în volum, dând astfel publicului o bună schiţă
La o vânătoare, un lup turbat muşcă pe bătrân. monografică, cu fapte şi date cari se vor ceti cu folos
Andrei fuge ca un laş; Mitruţ, cu preţul vieţii sale, şi interes: Statorirea originei compozitorului; cuvinte
se apleacă pe rana lui Murat şi-i suge sângele otrăvit. duioase memoriei mamei sale, care, deşi străină prin
Bătrânul însă moare, dupăce s’a destăinuit lui Andrei naştere, devine o admirabilă mamă română; viaţa şi
(pag. 217). activitatea tatălui său; povestea vioarei lui Ciprian